Filosofia naturală și originile științei moderne

Curs și seminar ținut de Dana Jalobeanu și Alexandru Liciu

Cursul își propune să ofere o privire de ansamblu asupra emergenței filosofiei experimentale, un produs cultural al modernității europene din care se naște, în cele din urmă, știința modernă. Aproape toți marii filosofi ai modernității sunt implicați în apariția și consolidarea filosofiei experimentale: fie ca partizani declarați, fie ca adversari și critici; iar în discuțiile filosofice pe marginea acestui subiect recunoaștem mari teme ale filosofiei științei de mai târziu, precum relația dintre teorie și experiment, natura și rolul ipotezelor, natura relației dintre fizică și matematică, natura explicației etc. Investigarea filosofiei experimentale ne oferă o perspectivă super-interesantă, inter-disciplinară, asupra istoriei filosofiei, istoriei și filosofiei științei, unor teme fundamentale ale filosofiei științei sau ale teoriei cunoașterii științifice. La curs vom învăța:

• să citim, să înțelegem și să interpretăm texte filosofice primare (dintre textele studiate: fragmente din Aristotel, Fizica și Analitica secundă, Descartes, Principiile filosofiei, și Discurs asupra metodei, Francis Bacon, Cele două cărți despre progresul cunoașterii, Noul Organon, Sylva Sylvarum, Leibniz, Noi eseuri asupra intelectului omenesc, dar și texte de Robert Hooke, Robert Boyle, Isaac Newton etc.).
• să problematizăm o temă și să formulăm întrebări care să ne ajute să înțelegem de ce o anumită teorie filosofică a fost construită într-un anume fel (care era marea problemă, cu cine polemiza autorul, cum și pentru cine a fost scris textul, cum a transformat istoria gândirii, ce impact mai are azi etc.)
• să facem conexiuni cu conținuturi învățate la alte cursuri unde ați studiat adesea scrieri ale acelorași autori
• să recunoaștem o temă de potențial interes, să constituim bibliografia unui domeniu, să formulăm o teză pe care să putem scrie apoi o lucrare sau un articol.

Seminarul acestui curs vă propune o selecție reprezentativă de texte ale unora dintre numele mari ale filosofiei moderne (Bacon, Descartes, Leibniz, Newton), suplimentându-le pe alocuri cu texte relevante ale unor autori care nu fac neapărat parte din canonul filosofiei moderne (deși, poate, ar trebui) – precum Robert Hooke, Robert Boyle sau Thomas Sprat. Însă vom începe însă așa cum începeau toți filosofii moderni, de la Aristotel – căci fizica lui Aristotel constituia punctul de plecare al reflecției filosofice despre natură, iar teoria științei elaborată de Aristotel reprezenta modelul de științificitate acceptat până târziu în secolul al XVII-lea.

Cursul se adresează studenților de anul III – este obligatoriu pentru cei de la modulul de filosofie teoretică și opțional pentru ceilalți studenți de anul III de la Facultatea de Filosofie. La curs pot participa și studenți de la alte facultăți ale Universității din București. Cursul va avea loc pe zoom. Vom folosi intens acest blog pentru a comunica între noi, dar și pentru a accesa resurse educaționale și de cercetare. Vom folosi de asemenea un drop-box pentru a împărți materiale de seminar.

Dacă doriți să urmați acest curs, vă puteți înscrie trimițând un email la dana.jalobeanu@gmail.com până cel târziu în 20 februarie.

Tematica cursului

17 februarie – Introducere – „Who is who” & ce e filosofia naturală.

Teza canonică e că în secolul al XVII-lea are loc o „revoluție științifică” în urma căreia o filosofie naturală tradițională este înlocuită cu altceva, mult mai asemănător cu știința modernă. Acest altceva poartă, în limbajul epociii, numele de „noua filosofie”(naturală). Partizanii ei, de la generația sfârșitului de secol al XVI-lea (Giordano Bruno, Thomaso Campanella, Bernardino Telesio, Petrus Severinus) la generația de aur a secolului al XVII-lea (Francis Bacon, Rene Descartes, Galileo Galilei, Pierre Gassendi) sau la generația cu care a culminat revoluția științifică (Robert Hooke, Isaac Newton) își spuneau – sau erau numiți de alții – novatores. Ceea ce propuneau ei era o „nouă filosofie”. Ce este însă această nouă filosofie? Ce caracteristici are ea? Și cine sunt acești novatores? Scopul acestui curs introductiv este să cartografieze teritoriul de care ne vom ocupa un semestru întreg. Mai multe aici.

Lectură suplimentară – articolul lui Garber despre novatores din Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences

24 februarie – Filosofia naturală și scientia: cadrul aristotelic al științei naturii (și aristotelianismele modernității)

Ceea ce contestau toți novatores purta numele de „aristotelianism” sau scholastică; era filosofia naturală predată în universități și numită, într-un mod foarte generic, filosofie naturală aristotelică. Filosofia naturală aristotelică e rezultatul a câtorva sute de ani de sinteză și transformare în laboratorul universităților medievale, la care se adaguă un prim val de reforme produse de așa numitul umanism al renașterii. În acest curs vom încerca să caracterizăm filosofia naturală aristotelică, să vedem care este adversarul cu care se luptau primii dintre filosofii modernității. Pentru un overview aici.

3 martie -Filosofia naturală carteziană ca alternativă la filosofia naturală aristotelică (pentru comparație). Matematizarea naturii. Schimbarea sensului explicației. Cauzalitate eficientă. Ce e filosofia mecanică?

Când Descartes scrie Principiile filosofiei, planul inițial era să le publice împreună cu un tratat tradițional de filosofie aristotelică (scris de unul dintre aristotelicienii foarte citiți în universități, Eustanchius a Sancto Paolo). Descartes spera că Principiile vor fi studiate în universități și că studentul va putea astfel avea sub ochi, pentru comparație, vechea și noua filosofie. Până la urmă, planul nu s-a materializat. Însă Principiile filosofiei reprezintă o foarte interesantă încercare de a deghiza noua filosofie într-un limbaj nu foarte îndepărtat de cel tradițional – îl vedem pe Descartes încercând să „traducă” noua lui fizică, radical diferită de cea aristotelică, într-un limbaj aristotelic (pentru a porni, didactic, de la ceea ce știe studentul). Ce era însă diferit la Descartes? Iată ce vom încerca să aflăm împreună în acest curs. Mai multe aici.

10 martie- Teoria științei. Istoria naturală și filosofia naturală. Construcția deductivă și construcția inductivă a scientia.

Ce se întâmplă însă în secolul al XVII-lea cu teoria aristotelică a științei? Cum e construită cunoașterea? Renașterea lansează deja o serie de dezbateri și contra-propuneri la teoria aristotelică din Analitica secundă. În centrul dezbaterii se află întrebările legate de posibilitatea cunoașterii (filosofia modernă se constituie sub asediul unui val de scepticism, al renașterii filosofiei lui Sextus Empiricus și Pyrron etc.), de ce anume constituie cunoaștere științifică (scientia) dar și de cum anume se constituie cunoașterea științifică. Scopul acestui curs este să arate ce se naște din această dezbatere, cum arată „noua teorie a științei”. Mai multe aici.

17 martie – Principii și axiome ale scientia – principii înnăscute sau principii obținute printr-o artă a descoperirii?

În acest curs vom continua discuția începută în cursul 4, întrebându-ne cum sunt generate principiile scientia (cunoașterii științifice). Mai multe aici.

24 martie – Arta invenției și tradiția experimentală

Filosofia experimentală are propriile ei răspunsuri la întrebările pe care le-am văzut până acum. Ideea de bază este că producerea cunoașterii e un fenomen gradual. Cunoașterea științifică nu este rezultatul unor flash-uri de intuiție intelectuală, ci rezultatul unui proces de acumulare cantitativă de tip trial and error în care experimentarea și reflecția metodologică și teoretică pe marginea observației și experimentului joacă un rol esențial. La originea cunoașterii s-ar afla astfel o artă a descoperirii/artă a invenției, În acest curs vom investiga câteva dintre artele moderne ale invenției/descoperirii, întrebându-ne cât și cum seamănă ele cu procedeele și metodele științei moderne. Mai multe aici.

31 martie – Dezbateri moderne cu privire la metoda de producere a cunoașterii

Discursul cartezian asupra metodei declanșează imediat dezbateri în secolul al XVII-lea, și aceste dezbateri sunt esențiale pentru a înțelege modul în care evoluează filosofia naturală și se constituie una dintre distincțiile filosofice esențiale dintre filosofia speculativă și filosofia experimentală. Mai multe aici.

7 aprilie – Filosofie speculativă și filosofie experimentală

Secolul al XVII-lea nu se limitează să elaboreze teorii despre metodă, ci încurajează și reflecția filosofică și metodologică pe marginea modului în care se poate constitui o nouă teorie a științei, care să înlocuiască teoria aristotelică. Una dintre problemele fundamentale este modul în care se agregă cunoașterea la intersecția dintre teorie și experiment. Ce rol joacă experimentul în raport cu teoria? Partizanii filosofiei experimentale susțin că teoria trebuie constituită pornind „de la fenomene”. Dar ce înseamnă acest lucru? Bacon, Galileo sau Newton au puncte de vedere diferite cu privire la construcția „din fenomene”. Vom trece în revistă aceste puncte de vedere, încercând să înțelegem care sunt diferențele esențiale dintre ele. Vom discuta apoi câteva dintre punctele dezbaterilor metodologice care au în centru filosofia experimentală și distincția dintre filosofie speculativă și filosofie experimentală. Mai multe aici.

14 aprilie – Care sunt însă „faptele” istoriei naturale? Observația „științifică”. Construcția fenomenului

În acest curs vom încerca să ne lămurim cum priveau modernii observația și experimentul, respectiv conexiunile acestora cu construcția teoretică. Mai multe aici.

21 aprilie – Rolul ipotezelor în filosofia experimentală – Newton versus Hooke

În semestrul I am vorbit despre implicațiile filosofice ale dezbaterii cu privire la natura luminii; atunci urmăream noțiunea de experiment crucial și ne întrebam ce și cum se testează în experimentul crucial newtonian. În acest ultim curs vom încerca să reluăm câteva dintre cele învățate în semestrul trecut și să punem la lucru ce am învățat în acest semestru pentru a discuta sensurile istorico-filosofice ale termenului de ipoteză. Ce înseamnă „ipotezele” pentru Newton și pentru Hooke? Ce rol joacă ele în construcția teoretică? Mai multe aici.