Acest curs își propune să vă ofere o întâlnire cu unul dintre textele fundamentale ale istoriei filosofiei, Scrisorile morale către Lucilius. Grila noastră de citire și interpretare va fi una teoretică, chiar dacă vom porni de la câteva dintre interpretările foarte vehiculate în ultimii ani care văd în textul lui Seneca un exemplu al filosofiei ca „artă de a trăi”. Vom urmări să observăm și să înțelegem cum se formulează întrebările filosofice. Când devine o întrebare, „întrebare filosofică”? Cum citim un text filosofic din această perspectivă? Cum învățăm să punem întrebări?

• 6 octombrie: Interogația filosofică și „convertirea” la filosofie. Tradiția socratică

Voi numi „tradiție socratică” un anume gen de a practica filosofia ca filosofare centrată pe întrebări și dialog care are, în plus, următoarele caracteristici: se revendică literar sau ideatic de la dialogurile socratice, folosește haina literaturii, inventând personaje (astfel încât contează cine anume dă glas unui enunț), este în mod esențial anti-dogmatică și în care majoritatea întrebărilor rămân fără răspuns. În tradiția socratică, întrebarea este cea care contează. Prin dialog, întrebarea este clarificată, rafinată, mai bine înțeleasă. În acest curs introductiv vom vorbi despre tradiția socratică în istoria filosofiei, cu un accent special pus pe Renaștere și pe modernitatea timpurie.

• 13 octombrie: Întrebări și interlocutori în Scrisorile lui Seneca.

Găsim în scrisorile lui Seneca o întreagă galerie de personaje. Mai întâi, sunt înțelepții: Socrate și Cato. Apoi, străduitorii pe drumul înțelepciunii, iubitorii de înțelepciune, filosofii (profesori din tinerețe, dar și personaje probabil inventate precum Bassus și Claranus, epicureicul și cu stoicul de la care Seneca ne spune că are atât de învățat). Apoi Seneca și Lucilius însuși, când discipoli, când maeștri, adesea schimbând rolurile între ei. Și, în sfârșit, cei care nu sunt nici înțelepți, nici filosofi, nici discipoli; cei bolnavi de nebunia lumii (stultitia), devianții, cei deveniți „mai-puțin-decât-oameni” (tiranul, de pildă). Citind scrisorile atenți la personaje nu putem să nu ne aducem aminte că Seneca a fost și un autor dramatic aclamat și luat adesea drept model.

Seminar: Scrisorile 1, 2 și 3.

Suplimentar: Scristorile 30 și 66.

• 20 octombrie: Exerciții spirituale, parcurs pedagogic, teatru filosofic. Filosofia ca medicină a minții.

Seminar: Scrisorile 4, 5, 6 și 11.

Suplimentar: Davies, Mark. “Living with Seneca through His Epistles.” Greece & Rome 61, no. 1 (2014): 68-90.

• 27 octombrie: Construcția unui personaj filosofic și exercițiile de repoziționare imaginativă.

Scrisorile: 8, 15, 16, 18.

Suplimentar: Scrisoarea 47 (despre sclavie).

• 3 noiembrie: Educație și progres pe drumul filosofiei

Scrisorile: 19, 25, 25, 26, 44 și 47..

• 10 noiembrie: Despre prietenie și comunitatea filosofilor

Scrisorile 9, 34, 35, 36.

• 17 noiembrie: Înțelept și filosof: parcursul cunoașterii și înțelegerea

Scrisorile 23, 31, 50, 52

• 24 noiembrie: Etapele învățării și scara virtuților

Scrisorile: 56, 64, 66

Suplimentar: Scrisoarea 58 (Ce putem învăța de la Platon?) (și s-ar putea să trebuiască să citiți și 57 ca să aveți un context)

• 8 decembrie: Ce sunt „întrebările filosofice”?

Scrisorile 56, 57 și 58.

Discuții pe marginea scrisorilor imaginare către Seneca scrise de studenți.

• 15 decembrie: Recunoștința și cimentarea frăției umane

Scrisoarile 73, 81

Discuții pe marginea srisorilor imaginare către Seneca scrise de studenți.

23 decembrie: Frăția umană și republica înțelepților

Scrisorile 84, 90, 91

Discuție de seminar pe marginea scrisorilor scrise de studenți și a tipurilor de personaje „Lucilius” propuse.

• 5 ianuarie: Conceptul filosofic de bucurie (gaudium) și disputa lui Seneca cu Epicur.

Scrisorile 23, 46 și 59

• 12 ianuarie: 13. Conceptul filosofic de conciliatio. Conceptul de „umanitate” și rolul lui filosofic.

Scrisorile 121, 122 și 124.