Author: danajalobeanu

Associate Professor in Philosophy, Department of Theoretical Philosophy, University of Bucharest.

Course proposal: Supersizing the mind: early modern philosophers and their engineering projects

~ danajalobeanu ~ Leave a comment

Course description

Early modern philosophers were bold reformers; they planned to change the world in substantial and durable ways. Historians talked about these plans in terms such as ‘The Scientific Revolution,’ ‘the reformation of thought’, or ‘the origins of the modern mind.’ Each of these reconstructions tells us as much about the fashions and models of the twentieth century thought as about the primary texts they attempted to interpret. It is only natural that 21st century will bring in its own models and fashion(s) into the discussion of early modern projects, seeing them in terms of epistemic cultures, cognitive ecologies, conceptual engineering or distributed cognition.

This course aims to put old texts in a novel perspective, encouraging students to read and reconstruct classical early modern philosophical texts in a context that takes into considerations some of the new trends in cognitive science and the philosophy of AI. We will particularly look at early modern projects of correcting or improving the mind from the current perspective of active externalism and the 4E (embodied-embedded-extended-enacted) models of cognition. We will see that many of the early modern projects involved various ways of “supersizing the mind” (Clarke 2008) and used, to achieve this goal, projects that can be translated in terms of conceptual (or even actual, technical) engineering.

“Supersizing the mind” meant different things for different natural philosophers. Some focused-on supersizing the sense (especially vision). Descartes imagined a prosthetics telescope/microscope attached to the eye; Galileo, Bacon and Hooke devised ‘acousticons’ for enhancing the sense of hearing. Others aimed to enhance and externalize the memory. Others, yet, invented artificial languages and ‘philosophical algebras’ to enhance the computational powers of thought. Many conceived the human imagination, and sometimes even thought and consciousness, as emerging from the collaboration of body and soul, bodily states and processes and interactions with a complex environment, or from an intersubjective ‘contact’ (Lenz, 2022). Some even developed projects of extending the mind throughout ideal communities of researchers who use each-other’s measurements and records, achieving forms of distributed (or perhaps collective) knowledge (Jalobeanu, 2021). To date, very few of these projects were discussed in conjunction with each other; and recent attempts of writing the history of philosophy of mind are still following the traditional path of the emergence and development of the ‘mind-body’ problem (Copenhaver, 2019, Pecere 2020). The twentieth century history of supersizing the mind awaits to be written.

To date, very few of these projects were discussed in conjunction with each other; and recent attempts of writing the history of philosophy of mind are still following the traditional path of the emergence and development of the ‘mind-body’ problem (Copenhaver, 2019, Pecere 2020). The twentieth century history of supersizing the mind awaits to be written.

Aims and objectives

This is a research driven course, based, in part, on my own investigations of Francis Bacon’s projects of supersizing the mind. It reflects on the recent substantial literature on Descartes’ embodied cognition, on recent and less recent literature on Spinoza on embodied mind and consciousness, on recent attempts to make sense of classical and Renaissance thought in terms of distributed cognition, on debates over the representationist (vs. non-representationst) accounts of perception, on Descartes’ transhumanism and its seventeenth-century’ reflection in experimental philosophy, on thinking bodies and thinking machines in the works of Cavendish, Hobbes and Leibniz.

The course aims to offer a novel and inter-disciplinary way of looking at some classical texts. It encourages students to engage with primary and secondary literature, to ask questions still relevant today and learn how to look for new answers. It aims to give an introductory, yet comprehensive picture, while emphasizing both the advantages and the limitations of reading seventeenth century philosophy through presentist lenses.

Methods of teaching and learning

The course will involve no traditional lecturing. Instead, the teacher will function as a ‘resource person’, offering information when required, and providing constant feedback in discussions and to written assignments. Other ‘resource persons’ can be brought in the seminar discussions at the special request of the students.

The group will work as a team, in a reading-group and seminar format. Each meeting will contain at least one hour of slow-reading and discussing a primary text, set within the framework of two conflicting modern interpretations (a more traditional one, in terms of substance-metaphysics and old theories of mind, an a more recent one, formulated in terms of cognitivism and active externalism). The group will be asked to provide arguments pro and con for each of them and students will be encouraged to come up with their own interpretations. The teacher will function, before, during and after these meetings, as a provider of ‘missing information.’ In preparing for the seminar, students are expected to ask questions the teacher will answer. To facilitate communication and the transfer of information, we will use a blog. All the course-materials will be uploaded on the blog. Students can upload their questions at any time. The teacher will provide written answers and reading materials (also uploaded on the blog), as well as comprehensive explanations during the seminar meetings. The principle is simple: the more you ask, the more you know.

When I do not know the answer, we will discuss together whom to approach to find out more. The team of students (plus teacher) will then approach colleagues working in that particular subject, asking questions. Again, the teacher will work as a resource person, helping with information, making suggestions, offering feedback on how to get in touch with experts.

Gradually, and especially from meeting 8 onwards, the role of the resource person will be transferred to the students themselves. For each seminar, one or two of the students will play this role, helping their colleagues with the contexts, explanations, names of experts, supplementary reading materials that will help them understanding better the required readings. 

The students will also have a say in shaping and further improving the syllabus. What you see below is a tentative syllabus organized in four modules: embodied cognition, embedded cognition, extended cognition and enacted cognition. Each of the modules contain three seminars that are well-designed and a list of further topics from which the group can organize seminars-on-request, with external resource persons (i.e., invited speakers) or seminars in which the students will act as resource persons, taking the lead to find further readings and offer the information necessary to prepare the discussion.  

Assignments

There will be two written assignments, one to be performed in collaboration, other to be written individually.

Collaborative assignment: Write a Wikipedia entry on a particular subject (see the list of subjects below).

Students will work in groups of three, with the teacher as a resource person. The first purpose of this assignment is to learn to distinguish between kinds of information (i.e., reference and encyclopaedia articles, academic papers, academic vs. popular books, talks and oral communications etc.) and to learn how to evaluate, select and cite these sources. The second purpose of the assignment is to learn to what extent human cognition is better/different than what AI can do. Students will be allowed to use ChatGTP as a starting point in writing their entry, and will work to correct the resulting text, purging errors, adding information, learning to write more academically (leaving room to questions, further information, using tentative and provisional language and open questions), and learning (on the way) the difference between human writing and machine writing. They might learn quite quickly that it is more economically to write on their own, with the teacher as a resource person, than via ChatGTP, but no intervention will be made to stop them trying].

Individual assignment: a research paper

The second assignment will be optional. Students will be told that they can write a research paper if they want, but that this paper is not compulsory. The writing of the research paper will be presented as a ‘prize’/supplementary benefit of going through the course – they can present their own ideas and get feedback on them, with the condition that they write a research paper (using what they have learned in the first assignment about the distinctions between the research papers and the encyclopaedia entries). For those willing to write, the teacher will provide a time-schedule, and a break-down of the task in ways that facilitate the actual process of writing, working with them on two drafts of the paper (first draft, and a second, cleaner and clearer draft). The purpose of this assignment is to learn what academic writing entails, what are the stages of writing a paper, how important is to have a schedule, in what way one does select from the resources available, what is a claim/thesis, how do we organize an argument, what is the difference between the first and the second draft.

Evaluation

Seminar participation 50 %

Participation in writing the collaborative assignment: 30 % (Mark that the points will be given to the team and that the students will have to divide among themselves according to what they evaluate was each other’s contributions)

Research paper (optional) 20 %

Syllabus

Introduction: the 4E approach and history of philosophy

The introduction will be given under the form of an interdisciplinary discussion in which I will invite colleagues from other Departments of the University, or colleagues from other universities, with expertise on cognitive science, AI and/or the philosophy of AI. The discussion can have a hybrid or online-only format, and it is meant to explain the background project of rewriting history of philosophy (of mind) from the perspective of current research in what mind/intelligence/cognition is and how it works. Students will participate as an audience in this discussion (which can be organized either live or recorded) and will be asked to comment and ask questions (which will be then forwarded to the appropriate experts). After the discussion, teacher and students will get together for an evaluative session in which they will summarize, together, the main points of the discussion, identifying questions, gaps and further points of debate. The teacher will use this framework to describe the objectives, syllabus and main activities of the course.

Unit A: The Embodied Mind

  1. Soul, body and spirit(s) in early modern thought
    1. Short fragments from Pico Della Mirandola Oratio and Marsilio Ficino’s De triplici vita
    1. Francis Bacon, Sylva Sylvarum, short fragments (on the spirits/pneumatics vs. tangible bodies and their interactions, and on the actions of spirits upon imagination, passions)

Secondary bibliography:

D.C.Rusu, Animal spirits: Bridging mind and body in early modern philosophy in Jalobeanu, Wolfe, Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences, Springer 2022

D.P. Walker, Medical spirits and God and the Soul, in Marta Fattori, U. Bianchi, eds. Spiritus, Editione del Ateneo, 1985.

Fabio Tutrone, “The body of the soul. Lucretian echoes in the Renaissance theories on the psychic substance and its organic repartition.” Gesnerus 71.2 (2014): 204-236.

2. Francis Bacon’s embodied mind and the distorted intellect. Idols, corrective epistemology and the theory of ‘helps’ and ‘instruments’ for enhancing the mental powers

Francis Bacon, Novum organum (fragments from book I and II).

Secondary bibliography : Dana Jalobeanu, Superstition, Idolatry and the Advancement of Learning.: From the Brotherhood of Light to the Solomon’s House, Lexicon Philosophicum: International Journal for the History of Texts and Ideas 9 (2021): 11-32; Peter Harrison, Francis Bacon, natural philosophy, and the cultivation of the mind, Perspectives on Science 20.2 (2012): 139-158.

3. Supersizing vision: Descartes and Hooke

Descartes, Dioptrics, Discourse X, Hooke, A general scheme… in Posthumous works (fragments)

Secondary bibliography: Neil M. Ribe, Cartesian optics and the mastery of nature,  Isis 88.1 (1997): 42-61, Boris Jardine, Microscopes, in Lightman, A  Companion to History of Science, Willey, Blackwell, 2016

4. Supersizing memory: from the art of memory to artificial memory projects (Bacon & Hooke)

  • Robert Hooke, Posthumous works (fragments)

Secondary bibliography: Felicity Henderson, Material thoughts: Robert Hooke’s theory of memory, in Manning (ed) Testimonies. States of Mind and States of Body in Early Modern Period, Springer, 2020, Pieters Present,  ‘‘The adding of artificial organs to the natural’: Extended and Distributed Cognition in Robert Hooke’s Methodology’, in Miranda Anderson, and Michael Wheeler (eds), Distributed Cognition in Medieval and Renaissance Culture, Edinburgh University Press, 2019,  Richard Yeo,  “Before Memex: Robert Hooke, John Locke, and Vannevar Bush on External Memory.” Science in Context 20.1 (2007): 21-47.

Seminars to be further designed (at the request and with the participation of the students), subject to choice (we will do maximum 2 out of the following three themes)

  • Intellect restored? (1) Intuitions, clear and distinct ideas & the Cartesian method
    • Descartes, Discourse on method, I-III
  • Integrating the embodied mind: Perception, sensation and reflection in Leibniz
    • Leibniz, On the soul of animals (G VII 330), New Essays (Preface, II, xxi, 4., 72)
  • Embodied mind and the problem of consciousness in Spinoza
    • Secondary bibliography: Steven Nadler, Spinoza on Consciousness, Mind (2008)

Unit B: Mind embedded: artefacts, cultures and artificial environments

5. The ‘world’ of the New Atlantis. Artefacts, natural history and the production of (collective) knowledge

Francis Bacon, New Atlantis

6. Seeing, drawing and engineering: Galileo’s telescope and Hooke’s Micrographia

Secondary bibliography: Owen Gingerich and Albert Van Helden, From occhiale to printed page: the making of Galileo’s Sidereus nuncius.” Journal for the History of Astronomy 34.3 (2003): 251-267, Dana Jalobeanu,  Elements of natural history in Sidereus Nuncius, Revue Roumaine de Philosophie 58.1 (2014): 55-78.

Seminars to be further designed with the collaboration of the students (on request) [chose two out of three]

  • Model societies, scientific utopias and the Republic of Letters (from Bacon’s Solomon’s House to Leibniz’s projects of scientific societies)

Bibliography (Reference):

Jalobeanu, Baconianism in the Royal Society, entry in the Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences

Audrey Borowski, Republic of Letters, entry in the Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences

  • Forms of scientific life: collaborative knowledge vs. distributed knowledge (Bacon vs. Descartes)

Bibliography (Reference):

Miranda Anderson, Distributed cognition in early modern era, entry in the Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences (edited by Dana Jalobeanu and Charles Wolfe)

  • Forms of philosophical life: the salon, the academy, the club and the network

Bibliography (Reference)

J.D. Campbell, A.R. Larsen, Early Modern Women and French Secular Networks, entry in the Palgrave Encyclopedia of Early Modern Women’s Writing, Springer, 2023

Karen Green, Early Modern Women: Society and Sociability, entry in the Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences (Edited by Dana Jalobeanu and Charles Wolfe), Springer, 2022

David S. Lux, Harold J. Cook, Closed circles or open networks?: Communicating at a distance during the scientific revolution, History of science 36.2 (1998): 179-211.

Unit C: The extended mind: cognitive artefacts and social machines. Environmental engineering (and self-engineering)

7. Thinking with objects: maps, diagrams, cognitive metaphors (Galileo, Dialogue, Day I)

8. Artificial languages and philosophical algebras in the Royal Society (Hooke and Wilkins)

Seminars to be further designed with the collaboration of the students (on request) [chose two out of three]

  • Perception, mind and the world in Margaret Cavendish
  • Environmental engineering in Hobbes’s Leviathan
  • Socializing minds: the contact problem and the linguistic model of John Locke
    • Martin Lenz, Socializing minds. Intersubjectivity in Early Modern Philosophy, Oxford University Press, 2022. Chapter 2.

Unit D: Enacted cognition

9. Paper laboratories: books, libraries and other cognitive artefacts

Secondary literature:

Angus Vine, Note-taking and the Organization of Knowledge, entry in the Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences, 2022.

Robert Bunning, Reading practices in Early Modern Europe, in the Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences, 2022

10. Small fragments of recipes and experimental recordings (by the same authors)

Cesare Pastorino, “Beyond recipes: The Baconian natural and experimental histories as an epistemic genre.” Centaurus 62.3 (2020): 447-464, Arianna Borelli, “Giovan Battista Della Porta’s construction of pneumatic phenomena and his use of recipes as heuristic tools.” Centaurus 62.3 (2020): 406-424.

11. Enacting recipes and the emergence of experimental records. The maker’s knowledge tradition.

Francis Bacon, fragments from the Sylva Sylvarum, Henry Power, Experimental philosophy – fragments (optical experiments), Newton, fragments from the first paper on light (1672)

Secondary literature: Dana Jalobeanu, Enacting recipes: Giovan Battista Della Porta and Francis Bacon on technologies, experiments, and processes of nature, Centaurus 62.3 (2020): 425-446.

Seminars to be further designed with the collaboration of the students (on request, maximum 2 out of 4)

  • In search of an artificial language. From Bacon to Wilkins and Hooke

Claudia Dumitru, Artificial languages, entry in the Encyclopedia of early modern philosophy and the sciences, Springer, 2022.

Luca Olivieri, Universal language in Early Modern Philosophy. Between Naturalistic and Artificial Language Schemes, entry in the the Encyclopedia of early modern philosophy and the sciences, Springer, 2022.

  • Leibniz’s thinking machines

D. Rabouin, Introduction, to Leibniz, Characteristica universalis

Dumas Primbauld Simon,  An Ink–and–Paper Automaton: The Conceptual Mechanization of Cognition and the Practical Automation of Reasoning in Leibniz’s De Affectibus (1679),  Societate si politica 13.2 (2019): 87-113.

  • The language of nature and the ‘laboratory’ of the Novum organum

Dana Jalobeanu. “On Metaphysics and Method, Or How to Read Francis Bacon’s Novum organum.” Epistemology & Philosophy of Science 58.3 (2021): 98-119.

  • The art of memory and memory theatres: Bacon’s New Atlantis and Margaret Cavendish’ The Blazing World.

Evelyn Tribble, Memory in the Early Modern Context: Practices and Theories, entry in the Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences (edited by Jalobeanu & Wolfe), Springer, 2022

Helfer, R. (2024). “A Work of Fancy”: World-Making Imagination as an Art of Memory in Margaret Cavendish’s Blazing World. In: Kaethler, M., Williams, G. (eds) Historicizing the Embodied Imagination in Early Modern English Literature. Palgrave Macmillan, Cham.

Bibliography:

Primary:

Francis Bacon, Instauratio Magna: Novum Organum and Related Texts, edited by Graham Rees and Maria Wakeley, volume XI of the Oxford Francis Bacon, Oxford University Press, 2000

Margaret Cavendish, Essential Writings, edited by David Cunning, Oxford University Press, 2019.

Francis Bacon, New Atlantis, edited by David Colclough, Volume XV of the Oxford Francis Bacon, Oxford University Press, 2024

Rene Descartes, A Discourse on Method, Edited by Ian McLean, Oxford University Press, 2006

G.W. Leibniz, New Essays on Human Understanding, translated and edited by Peter Remnant and Jonathan Bennett, Cambridge University Press, 1996

Reference

Dana Jalobeanu, Charles Wolfe (eds), Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences, 3 vols., Springer, 2022

Edwin Hutchins, Distributed cognition, entry in the International Encyclopedia of the Social and Behavioral Sciences. Elsevier Science 138 (2000): 1-10.

Miranda Anderson, M. Wheeler, M. Sprevak, Distributed Cognition in the Humanities, in M. Anderson, M.Wheeler, M. Sprevak, Distributed Cognition in Classical Antiquity, Edinburgh University Press, 2019

Secondary bibliography

Miranda Anderson and Michael Wheeler (eds), Distributed Cognition in Medieval and Renaissance Culture, Edinburgh University Press, 2019.

Andy Clark, Supersizing the mind. Embodiment, Action and Cognitive Extension, Oxford University Press, 2008.

Daniel Garber, Descartes embodied: Reading Cartesian philosophy through Cartesian science, Cambridge University Press, 2001.

R.N. Giere, Distributed Cognition without Distributed Knowling, Social Epistemology, 21 (2007) 313-320

Hajo Greif, Environments of Intelligence. From Natural Information to Artificial Interaction, Routledge, 2017.

R. Helfer,  “A Work of Fancy”: World-Making Imagination as an Art of Memory in Margaret Cavendish’s Blazing World, in M. Kaethler, G. Williams, (eds) Historicizing the Embodied Imagination in Early Modern English Literature, Palgrave Macmillan, 2024.

Edwin Hutchins, Enculturating the Supersized Mind, Philosophical Studies, 152 (2001), 437-446

Edwin Hutchins, Cognition in the Wild, MIT Press, 1995.

Edwin Hutchins, Enaction, Imagination and Insight, in John Stewart et. all., Enaction. Towards a New Paradigm for Cognitive Science, MIT Press, 2010.

Barnaby R. Hutchins, Christoffer Basse Eriksen, and Charles T. Wolfe, The embodied Descartes: Contemporary readings of L’Homme, in Delphine Antoine Mahut and Stephen Gaukroger, eds., Descartes’ Treatise on Man and its Reception Springer, (2016): 287-304.

Dana Jalobeanu, The Art of Natural History: Francis Bacon in Context, Zeta Books, Bucharest, 2015

Dana Jalobeanu, Superstition, Idolatry and the Advancement of Learning.: From the Brotherhood of Light to the Solomon’s House, Lexicon Philosophicum: International Journal for the History of Texts and Ideas 9 (2021): 11-32.

Martin Lenz, Socializing minds. Intersubjectivity in Early Modern Philosophy, Oxford University Press, 2022

Rhodri Lewis, A kind of sagacity: Francis Bacon, the ars memoriae and the pursuit of natural knowledge,  Intellectual History Review 19.2 (2009): 155-175.

Steven Nadler, Spinoza and Consciousness, Mind 117 (2008) 575-601

Pieters Present,  ‘‘The adding of artificial organs to the natural’: Extended and Distributed Cognition in Robert Hooke’s Methodology’, in Miranda Anderson, and Michael Wheeler (eds), Distributed Cognition in Medieval and Renaissance Culture, Edinburgh University Press, 2019.

A Simmons, Changing the Cartesian Mind. Leibniz on Sensation, Representation and Consciousness, The Philosophical Review, 2001.

Manning, Gideon. “Descartes’ Healthy Machines and the Human Exception.” In Daniel Garber and Sophie Roux (eds.), The Mechanization of Natural Philosophy, 237-262. Dordrecht: Springer, 2013

D.P. Walker, Medical spirits and God and the Soul, in Marta Fattori, U. Bianchi, eds. Spiritus, Editione del Ateneo, 1985.

Richard Yeo, Before Memex: Robert Hooke, John Locke, and Vannevar Bush on External Memory, Science in Context 20.1 (2007): 21-47.

Francis Bacon și construcția imaginară a științei moderne

~ danajalobeanu ~ Leave a comment

Curs opțional

Vineri, 10-14 (Amfiteatrul CRM, Facultatea de filosofie)

Francis Bacon este numele cel mai des citat atunci când se discută fundamentele modernității europene. Cu el începe filosofia modernă, spun unii; Bacon este întemeietorul științei moderne, sau măcar al ideologiei științifice din care se naște modernitatea. În scrierile lui găsim prima teorie filosofică a progresului cunoașterii; primul model ideal al unei societăți științifice pan-europene; primul proiect de producere cumulativă a cunoașterii experimentale. Pe de altă parte, ne spun alte interpretări, Bacon a fost mai degrabă un vizionar cu talente literare; știința pe care el o visa n-are mare legătură cu știința care s-a născut mai târziu, în secolul al XVII-lea. Ce ne-a lăsat Bacon moștenire este o construcție imaginară: Casa lui Solomon, din Noua Atlantidă, despre care s-a spus că este „jumătate societate secretă, jumătate institut de cercetare.” Mai sunt și cei care leagă ideologia baconiană de colonialism, supremația omului alb și „torturarea naturii.” Cine are dreptate?

Acest curs își propune să evalueze contribuția lui Francis Bacon în istoria filosofiei – și, mai larg, în istoria gândirii europene. Vom pune în discuție lecturile și interpretările curente, arătând că ele se bazează pe o insuficientă cunoaștere a textului primar. Vom citi împreună câteva dintre textele fundamentale pe care se construiește filosofia lui Bacon și vom învăța să trasăm liniile de forță ale proiectului său. Vom discuta apoi modul în care proiectul baconian a fost receptat în Revoluția Științifică și dincolo de ea.

Cursul propune o abordare teoretic-analitică a unor subiecte din istoria filosofiei. El se adresează în principal studenților de master de anul II de la masteratul de Filosofie și gândire critică, dar este deschis, în principiu, oricărui student doritor. Prelegerile de curs vor fi in format hibrid (linkul de zoom:

Join Zoom Meeting
https://us02web.zoom.us/j/85335695727?pwd=NzRaeFNiTVJjaS9Qa2wyVDRoUHMyQT09

Meeting ID: 853 3569 5727
Passcode: 472819)

Seminarul se va desfasura la Facultatea de filosofie, iar prezenta este obligatorie. Formatul: slow reading și interpretare de text.

Pentru seminar; Vom folosi traducerile realizate de Dana Jalobeanu și colaboratorii ei (vezi bibliografie) dar și noua ediție The Oxford Francis Bacon. Studenții vor învăța cum se face muncă de documentare și editare. Vom lucra împreună la volumul III din Francis Bacon, Opere filosofice, editat de Dana Jalobeanu (la editura Humanitas) învățând care sunt elementele de bază ale unei ediții critice.

Teme de cursuri:

  1. Tema „progresului cunoașterii” și modul în care evoluează recepția lui Francis Bacon în ultimii 300 de ani. Baconianismul secolului al XIX-lea. Ediția victoriană a scrierilor lui Bacon și Noul Organon. Cum s-a constituit canonul (și ce rol a avut teoria inductivă a cunoașterii științifice în constituirea lui). Francis Bacon și filosofia științei.
  2. Bacon în secolul al XVII-lea. Cum au supraviețuit scrierile lui Bacon și din ce s-a construit „baconianismul” științei moderne.
  3. Noua Atlantidă  și continuările sale. Casa lui Solomon și tema „utopiei științifice”
  4. Istorii naturale și experimentale. Ce fel de experimente? (Francis Bacon și filosofia experimentului științific)
  5. Instauratio magna: planul și realizarea. Există un „sistem baconian”?
  6. Idolii minții umane, superstiția și căutarea unei teorii a adevărului (în științe)
  7. De ce are știința nevoie de istorie?
  8. De ce are știința nevoie de poezie? Teoria baconiană a fabulei și tradiția prisca sapientia
  9. De ce are știința nevoie de o hartă a cunoașterii? Tema baconiană a progresului cunoașterii și „originile modernității europene”.
  10. Cum funcționează Casa lui Solomon? Povestea științei și agregarea comunitară

Cursuri „bonus” (la alegere)

  1. Povestea științei și societățile „baconiene” ale secolului al XVII-lea.
  2. Difuzarea modelului Casei lui Solomon în Revoluția Științifică
  3. Difuzarea modelului „Casei lui Solomon” în Europa Luminilor.

Seminar

Cursul va avea și 2 ore de seminar, organizate sub forma de reading group, pe texte selecționate din lista de mai jos.

  1. Francis Bacon, Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii, Cartea I și selecțiuni din Cartea a II-a.
  2. Abraham Cowley, A proposal for the experimental philosophy, in Dana Jalobeanu, Casa lui Solomon sau fascinația utopiei, Editura ALL, 2011.
  3. Francis Bacon, Noua Atlantidă, traducere de Dana Jalobeanu, Editura Nemira 2007
  4. Francis Bacon, Sylva Sylvarum, fragmente, în Francis Bacon, Opere filosofice II, Sylva Sylvarum sau o istorie naturală în zece centurii, Editura Humanitas, 2017
  5. Francis Bacon, Prefața și Distributio operis (materialele introductive ale proiectului Instauratio magna), din Instauratio magna I: Novum organum and related texts; editată de Graham Rees și Maria Wakeley, OUP, 2000
  6. Francis Bacon, Parasceve, in Prefața și Distributio operis (materialele introductive ale proiectului Instauratio magna), din Instauratio magna I: Novum organum and related texts; editată de Graham Rees și Maria Wakeley, OUP, 2000
  7. Francis Bacon, Noul organon, cartea I

Bibliografie

Francis Bacon, Noua Atlantidă, traducere de Dana Jalobeanu, Editura Nemira 2007

Francis Bacon, Opere filosofice I, traducere de Dana Jalobeanu și Grigore Vida, studii introductive de Dana Jalobeanu, Humanitas, 2022

Francis Bacon, Opere filosofice II, Sylva Sylvarum sau o istorie naturală în zece centurii, Editura Humanitas, 2017

Francis Bacon, Instauratio magna I: Novum organum and related texts; editată de Graham Rees și Maria Wakeley, OUP, 2000

Stephen Gaukroger, Francis Bacon and the transformation of early modern philosophy, Cambridge University Press, 2001

Dana Jalobeanu, The Art of Experimental natural history. Francis Bacon in Context. Editura Zeta Books, 2015

Dana Jalobeanu, ed. Casa lui Solomon sau fascinația utopiei, Editura ALL 2011.

Richard Serjeantson, “The Division of a Paper Kingdom: The tragic afterlives of Francis Bacon’s manuscripts.” Archival Afterlives. Brill, 2018. 29-71.

Lukas Verburgt, ‘Is there a Reader who can Handle it with any Comfort?’: A Brief Publication History of the Works of Francis Bacon. Notes and Records. 2023 Feb 1;77(1):213-20.

Lukas Verburgt, “The Works of Francis Bacon: A Victorian Classic in the History of Science.” Isis 112.4 (2021): 717-736.

Brian Vickers, “Francis Bacon and the progress of knowledge.” Journal of the History of Ideas 53.3 (1992): 495-518.

Știință și pseudo-științe

~ danajalobeanu ~ Leave a comment

Curs de master, semestrul II, anul 2023-2024

Dana Jalobeanu și Grigore Vida, Miercuri 16-20 (Amfiteatrul CRM, Facultatea de Filosofie)

Cursul se adresează studenților de la masteratul de Filosofie și gândire critică, însă poate fi luat, în regim de curs opțional, de studenții de la oricare dintre masteratele Facultății de Filosofie, precum și de masteranzi de la alte facultăți ale Universității din București. Prelegerile de curs vor fi hibride și au un regim deschis; dacă doriți să le audiați, contactați titularul de curs. Seminarul este rezervat studenților înscriși și se desfășoară în persoană.

Linkul de zoom pentru curs: https://us02web.zoom.us/j/88002213057?pwd=QVUxS3JTV2YrWDVwdDRiendQbWJ0UT09, Meeting ID: 880 0221 3057, Passcode: 977095

Prezentare generală

Cursul Știință și pseudoștiințe este un curs introductiv de filosofia științei, centrat pe problema criteriului de demarcație. Ne propunem să reflectăm împreună asupra naturii demarcației, formelor pe care acest criteriu al demarcației l-a luat de-a lungul timpului și, mai ales, asupra consecințelor sale.

Cursul și seminarul vor avea loc în limba română, însă majoritatea bibliografiei de seminar este în limba engleză și vom avea, probabil, și invitați la curs vorbitori (doar) de engleză. Studenții pot preda temele scrise atât în limba română, cât și în limba engleză.

Cursul va consta din prelegeri, dar și discuții cu studenții pe marginea fiecăruia dintre subiectele expuse. Seminarul va avea mai multe componente: vom discuta pe texte distribuite dinainte, dar vom organiza și dezbateri. Pentru a pregăti o dezbatere, studenții vor avea de scris un „statement” (o luare de poziție) pro sau contra tezei enunțate. Aceste texte scrise vor trebui predate înainte de seminar și refăcute după ce dezbaterea a avut loc. În baza lor, studenții vor construi împreună niște articole de tipul „encyclopedia entry” (wikipedia) – învățând, astfel, care este diferența dintre un articol de tip „lucrare de referință” (dicționar, enciclopedie) și un articol personal sau un articol de cercetare.

Prezența la curs și la seminar este obligatorie (pentru a intra în examen studenții trebuie să fi fost prezenți și activi la minimum 8 cursuri și seminare). Evaluarea se va face pe parcurs, pe mai multe componente: participare la seminar, teme scrise, examen oral (vezi mai jos).

Evaluare:

  • Statement-ul prezentat într-o dezbatere de tipul: Este X o pseudoștiință? (Textul scris și prezentarea în dezbatere. Vom înregistra și vom analiza împreună înregistrarea dezbaterii)
  • Un dosar de cercetare pregătit pe parcursul semestrului în care studentul va evalua caracterul de pseudoștiință al unui domeniu. Dosarul va conține: bibliografie adnotată (minimum 4 articole pro și contra, comentate și evaluate), prezentarea evaluativă a principalilor autori susținători ai domeniului (CV, listă de lucrări comentată) și un text concluziv-evaluativ de 2 pagini în care vă argumentați verdictul.
  • Prezentarea orală a dosarelor de cercetare la examenul final.

Teme de curs și texte pentru seminar

Curs 1 (28 februarie): Lumea pseudoștiințelor

Prezentarea studiilor de caz pe care vom lucra.

Tema pentru seminarul 2 (13 martie): Pentru al doilea seminar, studenții au de adus o prezentare de două pagini a unui studiu de caz din cele prezentate. Se poate porni de la cele doua enciclopedii ale pseudoștiințelor din bibliografie, însă puteți folosi și alte surse (pe care ne așteptăm să le citați cu grijă în prezentările voastre).

Identificați: 1. Tezele principale ale teoriei; 2. Aflați cine au fost autorii (ce au mai scris, ce s-a scris despre ei); 3. Evaluați conform criteriului de demarcație popperian dacă teoria aleasă este știință sau pseudoștiință

  • Paleoarheologia (Erik von Däniken și alții)
  • Teoria catastrofelor planetare (Immanuel Velikovski)
  • Astrologia
  • Alchimia
  • Creaționismul științific (vezi prezentarea din Enciclopedia lui Brian Regal)
  • Homeopatia
  • Cold-fusion (vezi discuția din Michael Gordin, On the Fringe)
  • Simetrii și „numărul de aur” în organismele biologice (Matila Ghyka, Numărul de aur;D’Arcy Thompson, On Growth and Form)
  • Sfere energetice, rezonanța morfică etc. (Rupert Sheldrake, Rupert Sheldrake – Author and Biologist)
  • Comunicarea plantelor (Peter Wohlleben, Viața secreta a copacilor)

Modul I: Problema demarcației

Curs 2 (6 martie): Scientia, science și problema demarcației. Caracterul istoric al științei și pseudoștiințelor

Seminar 1: Criteriul popperian al demarcației și discutarea modului în care acesta reușește să determine dacă studiile de caz la care au lucrat studenții sunt științe sau pseudo-științei.

  • Karl Popper, „Science: Conjectures and Refutations”, în Martin Curd & J.A. Cover (eds.), Philosophy of Science: The Central Issues (New York: W.W. Norton, 1998), pp. 3–10 [capitol extras din Karl Popper, Conjectures and Refutations (London: Routledge and Kegan Paul, 1963, pp. 33–39]
  • A.F. Chalmers, What is this thing called Science?, third edition (Indianapolis: Hackett, 1999), cap. 5: „Introducing falsificationism”

Slide-uri suport.

curs-1-pseudo-stiinteDownload

Curs 3 (13 martie): Falsificaționismul și problema demarcației. Științe moarte și pseudoștiințe.

Seminar 2: Problemele criteriului popperian al demarcației. Discuția studiilor de caz pregătite de studenți.

  • Imre Lakatos, „Science and Pseudoscience”, în Curd & Cover (eds.), Philosophy of Science, pp. 20–26 [capitol extras din Imre Lakatos, Philosophical Papers, vol. I (Cambridge: Cambridge University Press, 1977), pp. 1–7]

Curs 4 (20 martie): Explicația și predicția. Paleo-arheologia și pseudo-istoria.

Seminar 3: Cazul creaționismului științific

  • Michael Ruse, „Creation-Science Is Not Science” în Curd & Cover (eds.), Philosophy of Science, pp. 38–46 [articol apărut inițial în Science, Technology, & Human Values, vol. 7, nr. 40 (1982), pp. 72–78]
  • Larry Laudan: „Science at the Bar—Causes of Concern” în Curd & Cover (eds.), Philosophy of Science, pp. 48–53 [comentariu la articolul lui Ruse, apărut în Science, Technology, & Human Values, vol. 7, nr. 41 (1982), pp. 16–19]
  • Brian Regal, „Creation science”, în Brian Regal, Pseudoscience: A Critical Encyclopedia (Santa Barbara: Greenwood Press, 2009), pp. 43–47

Curs 5 (27 martie): Pseudoștiințe timpurii sau științe „vestigiale”: alchimia și astrologia

Seminar 4: Istoria problemei demarcației

  • Larry Laudan „The demise of the demarcation problem”, în R.S. Cohen &  L. Laudan (eds.), Physics, Philosophy and Psychoanalysis: Essays in Honor of Adolf Grünbaum (Dordrecht: D. Reidel, 1983), pp. 111–127
  • Massimo Piggliuci, „The Demarcation Problem: A (Belated) Response to Laudan”, în Massimo Piggliuci & Maarten Boudry (eds.), Philosophy of Pseudoscience: Reconsidering the Demarcation Problem (Chicago: University of Chicago Press, 2013), pp. 9–28

Modulul II: Reformularea problemei demarcației în termeni de bune practici

Curs 6 (3 aprilie): Cum moare o știință: magia naturală

Seminar 5: Știința și bunele practici: reacția la critică

  • Thomas S. Kuhn „Logic of Discovery or Psychology of Research?”, în Curd & Cover (eds.), Philosophy of Science, pp. 11–19 [capitol extras din Imre Lakatos & Alan Musgrave (eds.), Criticism and the Growth of Knowledge (Cambridge: Cambridge University Press, 1970), pp. 4–10]
  • Paul R. Thagard, „Why Astrology Is a Pseudoscience”, în Curd & Cover (eds.), Philosophy of Science, pp. 27–37 [capitol extras din P. Asquith & I. Hacking (eds.), Proceedings of the Philosophy of Science Association (East Lansing: Philosophy of Science Association, 1978), pp. 223–234]

Curs 7 (10 aprilie): Cazul Velikovski: teoria catastrofelor

Seminar 6: Știința și bunele practici: credibilitatea științifică

  • Michael D. Gordin, The Pseudoscience Wars: Immanuel Velikovsky and the Birth of the Modern Fringe (Chicago: University of Chicago Press, 2012), „Introduction” (pp. 1–18)
  • Immanuel Velikovsky, Worlds in Collisions (Paradigma Publishing, 2009; prima ediție: New York: Doubleday, 1950), fragmente

Curs 8 (17 aprilie): Încrederea în comunitatea științifică și încrederea în știință (collegial trust versus political trust)

Seminar 7:  

  • Michael D. Gordin, On the Fringe: Where Science Meets Pseudoscience (New York: Oxford University Press, 2021), cap. „Hyperpoliticized Sciences” (pp. 29–40)
  • Loren Graham, Lysenko’s Ghost: Epigenetics and Russia (Cambridge/MA: Harvard University Press, 2016), cap. „Lysenko’s Biological Views” (pp. 82–100)

Modul III: Pseudoștiințe și teorii ale conspirației. Atacurile împotriva științei

Curs 9 (24 aprilie): Cine a scris piesele lui Shakespeare? Teorii ale conspirației din secolul XIX până azi

Seminar 8: Francis Bacon și paternitatea pieselor lui Shakespeare

  • Alan Stewart „The Case for Bacon”, în Paul Edmondson & Stanley Wells (eds.), Shakespeare Beyond Doubt: Evidence, Argument, Controversy (Cambridge: Cambridge University Press, 2013), pp. 16–28
  • Graham Holderness, „The unreadable Delia Bacon”, în Edmondson & Wells (eds.), Shakespeare Beyond Doubt, pp. 5–15

Curs 10 (15 mai): Când politica ordonă științei: pseudoștiințe și bazaconii în societățile totalitare

Seminar 9 Exemple de pseudo-științe politizate

  • Michael D. Gordin, On the Fringe, cap. „Fighting ‘Establishment’ Science” (pp. 41–58)

Modulul IV: On the fringe

Curs 11 (22 mai): Fringe-sciences: pseudoștiințe, aproape științe sau literatură?

Seminar 10: Esteștiința lui Goethe pseudoștiință?

  • Gernot Böhme, „Is Goethe’s Theory of Color Science?”, în Frederick Amrine, Francis J. Zucker, Harvey Wheeler (eds.), Goethe and the Sciences: A Reappraisal (Dordrecht: D. Reidel, 1987), pp. 147–174
  • Frederick Amrine, Francis J. Zucker, „Postscript. Goethe’s Science: An Alternative to Modern Science or within It—or No Alternative at All?”, în Amrine, Zucker, Wheeler (eds.), Goethe and the Sciences, pp. 373–388

Curs 12 (29 mai): Proporția de aur și alte forme de a structura natura: D’Arcy Thompson si Matila Ghyka

Seminar 11

  • Michael D. Gordin, On the Fringe, cap. „Controversy Is Inevitable” (pp. 75–88)
  • Matila Ghyka, The Geometry of Art and Life (New York: Dover, 1977), cap. 6, 7

Curs 13 (5 iunie): Popularizare sau pseudoștiință? Cazul Rupert Sheldrake și rezonanța morfică.

Seminar 12

Prezentarea și reevaluarea studiilor de caz pregătite de studenți. Cartografierea științelor și a pseudoștiințelor discutate.

Bibliografie

Enciclopedii ale pseudoștiințelor

  • Michael Shermer (ed.), The Skeptic Encyclopedia of PseudoScience,2 vol. (New York: Bloomsbury, 2002)
  • Brian Regal, Pseudoscience: A Critical Encyclopedia (Santa Barbara: Greenwood Press, 2009)

Antologii de texte primare

  • Martin Curd & J.A. Cover (eds.), Philosophy of Science: The Central Issues (New York: W.W. Norton, 1998)

Cărți de specialitate

  • Massimo Piggliuci & Maarten Boudry (eds.), Philosophy of Pseudoscience: Reconsidering the Demarcation Problem (Chicago: University of Chicago Press, 2013)
  • R.S. Cohen &  L. Laudan (eds.), Physics, Philosophy and Psychoanalysis: Essays in Honor of Adolf Grünbaum (Dordrecht: D. Reidel, 1983)

Cărți pentru publicul larg

  • Michael D. Gordin, On the Fringe: Where Science Meets Pseudoscience (New York: Oxford University Press, 2021)
  • Alan Sokal & Jean Bricmont, Intellectual Impostures (London: Profile Books, 1998)
  • Michael Shermer, De ce cred oamenii in bazaconii: Pseudoștiință, superstiții și alte aiureli ale vremurilor noastre (București: Humanitas, 2009)

Teoria catastrofelor planetare

  • Michael D. Gordin, The Pseudoscience Wars: Immanuel Velikovsky and the Birth of the Modern Fringe (Chicago: University of Chicago Press, 2012)
  • Immanuel Velikovsky, Worlds in Collisions (Paradigma Publishing, 2009; prima ediție: New York: Doubleday, 1950)

Genetica lui Lîsenko

  • Loren Graham, Lysenko’s Ghost: Epigenetics and Russia (Cambridge/MA: Harvard University Press, 2016)
  • Denis Buican, Lyssenko et le lyssenkisme (Paris: PUF, 1998)

Numărul de aur

  • Matila Ghyka, Numărul de aur: Rituri și ritmuri pitagoreice în dezvoltarea civilizației occidentale (București: Nemira, 2016)
  • Matila Ghyka, The Geometry of Art and Life (New York: Dover, 1977)
  • D’Arcy Wentworth Thompson, On Growth and Form (Cambridge: at the University Press, 1917)

Paternitatea pieselor lui Shakespeare

  • Paul Edmondson & Stanley Wells (eds.), Shakespeare Beyond Doubt: Evidence, Argument, Controversy (Cambridge: Cambridge University Press, 2013)
  • James Shapiro, Contested Will: Who wrote Shakespeare? (Faber & Faber, London, 2010)

Știința naturii la Goethe

  • Goethe, The Metamorphosis of Plants, ed. by Gordon L. Miller (Cambridge/MA: MIT Press, 2009)
  • Frederick Amrine, Francis J. Zucker, Harvey Wheeler (eds.), Goethe and the Sciences: A Reappraisal (Dordrecht: D. Reidel, 1987)
  • Andrew Cunningham & Nicholas Jardine (eds.), Romanticism and the Sciences (Cambridge: Cambridge University Press, 1990)

Paleoarheologia

  • Erich von Däniken, Amintiri despre viitor (București: Editura Politică, 1970)

Comunicarea plantelor

  • Peter Wohlleben, Viața secreta a copacilor (București: Publica, 2017)

Rezonanța morfică

  • Rupert Sheldrake, Rezonanța morfică: O nouă știință a vieții (București: Firul Ariadnei, 2006)

Atelier de scriere academică

~ danajalobeanu ~ 1 Comment

Atelier practic și intensiv, organizat de Dana Jalobeanu, pentru toții studenții care doresc să învețe cum se scrie o lucrare. O primă întâlnire deschisă tuturor va avea loc în 10 decembrie, de la ora 10 la 17. În această întâlnire vă voi explica care sunt bazele acestei discipline și ce înseamnă să învățăm să scriem lucrări de filosofie. Pentru întâlnirile ulterioare, studenții care doresc să participe, vor trebui să se înscrie trimițând tema lucrării pe care doresc să o scrie, precum și teza și bibliografia de pornire.

Partea I. Sâmbătă 15 decembrie

10 -11 Ce este ‘scrierea academica’? Limbajul formal al ‘cercetarii stiintifice’ in filosofie. Structura unei lucrări.

11-12 Ideile in dialog si ecosistemul ‘literaturii secundare’ (Cum și în raport cu ce plasez lucrarea mea ? Pentru cine scriu ? Care este publicul căruia mă adresez ?)

12-13 De la idee la formularea unei teze. Tema, întrebarea și teza unei lucrări.

13-14 Cum se intocmeste o bibliografie. Instrumente de cautare si educarea discernamantului (cum evitam sa folosim nonsensuri, fake-uri, compilatii si materiale de mana a doua/treia).

14-15 Cercetarea bibliografică. Bibliografia minimală și bibliografia relevantă. Cum îmi plasez ideile în raport cu „state-of-the-art” (starea actuală a cercetării)?

15-16 Formele lucrării (drafturi). Drafturile succesive ale unei lucrări (Rezumatul, Draftul 1, Draftul 2,,,,,, Draftul n-1).

Partea a II-a. Atelier practic intensiv desfășurat pe grupe de maximum 20 de studenți. Pentru înscrieri trimiteți un email la dana.jalobeanu@filosofie.unibuc.ro în care să-mi explicați ce lucrare vreți să scrieți, tema, teza și bibliografia de plecare. În partea a II-a a acestui workshop interactiv vom scrie efectiv această lucrare (În următoarele etape: teza, rezumatul, structura argumentativă, draftul 1).

Resurse bibliografice.

Pentru bibliografie primară, aveți aici câteva resurse selecționate.

Pentru bibliografie secundară, recomand următoarele cărți.

Epicureism și modernitate

~ danajalobeanu ~ 2 Comments

Curs interdisciplinar, semestrul I, ținut de Dana Jalobeanu, Andrei Cornea, Grigore Vida

Acest curs își propune să ofere o viziune de ansamblu asupra filosofiei epicureice și a modului în care a fost receptată în istoria gândirii europene, în Antichitate, Renaștere și Modernitate, cu un accent pus pe impactul epicureismului din modernitatea timpurie asupra „Revoluției științifice“. Este un curs avansat, pentru masteranzii de la filosofie, studii clasice sau alte discipline umaniste. În măsura locurilor disponibile, se pot înscrie și studenți. Cursul va avea 2 ore de prelegere și 2 ore de seminar pe text (reading-group). Prima întâlnire va avea loc joi, 5 octombrie, de la 16 la 18, în amfiteatrul „Titu Maiorescu“.

Vom adopta un model mixt (prezență fizică + online pe zoom). Pentru linkul de zoom, trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com

Prezența la curs și seminar este obligatorie. Evaluarea se va face pe baza activității la seminar (teme scrise de seminar la care se va primi feed-back) și a unui examen scris și oral. Există posibilitatea de a scrie o lucrare de semestru, primind ajutor și feed-back.Textele pentru seminar vor fi încărcate într-un folder googledrive. Studenții care doresc să se înscrie sunt rugați să trimită un email pe adresa: dana.jalobeanu@filosofie.unibuc.ro.

PLANUL DE CURS

  1. Introducere. Epicureismul și tradiția filosofică europeană din Antichitate până în modernitatea timpurie (privire de ansamblu). Cum a ajuns epicureismul să fie „cealaltă filosofie“? Ce texte mai există, câte s-au pierdut? Istoria edițiilor. Cum a stat epicureismul printre celelalte școli? De ce filosofia greacă se împarte pentru Diogenes Laertios în școala lui Platon și școala lui Epicur? (Andrei Cornea & Dana Jalobeanu)
  2. Vechiul atomism: Leucip și Democrit. Cum apare ideea atomistă la Leucip, printr-o reinterpretare a gândirii eleate. „Meontologia“ lui Democrit. Teoria „alfabetică“ la Aristotel. (Andrei Cornea)

Seminar:

– Aristotel, Metafizica, I, 4, 985b (traducere, comentariu și note de Andrei Cornea, Humanitas, București, 2021, p. 70)

– Aristotel, Despre generare și nimicire, I, 2 315b (traducere, note și lămuriri preliminare de Andrei Cornea, Polirom, Iași, 2010, pp. 80–82)

– Democrit, fragmentul B 9 (traducere de Adelina Piatkowski în Filosofia greacă până la Platon, vol. II, partea I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 494)

– Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, XII, 1–12: „Democrit“ (traducere de C.I. Balmuş, studiu introductiv și comentarii de Aram M. Frenkian, Editura Academiei RPR, București, 1963; reeditare Polirom, Iași, 1997)

3. Epicur: O teorie senzualistă a cunoașterii. Cosmologia și explicația (pseudo-științifică) fenomenelor naturale. (Andrei Cornea)

Seminar:

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, III [Epicur și epicureismul antic, p. 205 (Totul și constanța Totului)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, IV–V [Epicur și epicureismul antic, p. 207 (Atomi și vid)]

– Epicur (Usener, 275) [Epicur și epicureismul antic, p. 421/120 (Deosebirea față de Democrit; spațiul orientat, jos și sus)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, VI [Epicur și epicureismul antic, pp. 209–211 (Infinitatea lumilor; opoziție față de Platon, Aristotel și stoici)]

– Epicur (Usener 280–281) [Epicur și epicureismul antic, p. 427/125 (Mișcările atomilor și declinația lor)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, IX [Epicur și epicureismul antic, p. 213 (Senzațiile sunt întotdeauna adevărate)]

4. Teologie și anti-metafizică. Lipsa Providenței (a scopului, designului) în Univers, dar fără negarea zeilor. Etica lui Epicur. (Andrei Cornea)

Seminar:

– Epicur, Scrisoarea către Menoiceus, II (Epicur și epicureismul antic, p. 263)

– Epicur, Maximele fundamentale, I (Epicur și epicureismul antic, p. 275)

– Epicur (Usener 359) (Epicur și epicureismul antic, p. 447/144)

– Lucrețiu, Despre natură, V, 195–207 (Epicur și epicureismul antic, p. 448–449/3)

– Epicur (Usener 368) (Epicur și epicureismul antic, p. 479/174)

5. Tipuri de atomism: Diferența dintre Democrit și Epicur. Atomismul geometric al lui Platon din Timaios.De ce sunt patru elemente și numai patru: corpurile „perfecte“ și transformările lor. Introducerea teleologiei. Materia primordială (chora). Lucrețiu: semina rerum. Critica atomismului la Descartes și democritismul său „ascuns” (Andrei Cornea & Dana Jalobeanu).

Seminar:

– Aristotel, Despre generare și nimicire, I, 8, 325a–b (trad. Andrei Cornea, pp. 143–149)

– Teofrast, De causis plantarum, VI, 1, 6; De sensibus, 66–67 (Filosofia greacă până la Platon, vol. II, partea I)

– Descartes, Principiile filosofiei, II, 20–22; III, 52; IV, 202

– Descartes, Meteorii, III (Despre sare), început

6. De rerum natura (I). Context și conținut. Fizica lui Lucrețiu. Cum a putut exista un atât de mare poet, al cărui scop urmărit consecvent a fost acela de a explica un sistem fizic lipsit de orice fior metafizic? Cum se naște poezia din atomi și vid? (Andrei Cornea & Dana Jalobeanu)

Seminar:

De rerum natura

– Prologul (I, 1–44)

– I, 159–174 (Nimic nu se naște din nimic)

– I, 448–481 [Exemplificarea pentru coniuncta (symbebekota) și eventa (symptomata)]

– I, 670–690

– I, 770–780

– II, 1–19 (Seninătatea înțeleptului)

– II, 55–61 (Oamenii precum copiii)

– II, 80–90

– Lucretius, On the Nature of Things, translated, with introduction and notes, by Martin Ferguson Smith, Hackett, Indianapolis, 2001.

7. De rerum natura (II). Percepție, imaginație și judecata la Lucrețiu (Andrei Cornea & Dana Jalobeanu)

Seminar:

De rerum natura

– III, 1–17 (Imnul pentru Epicur)

– III, 978–1002 (Iadul e în noi)

– IV, final (Suferințele iubirii ca ilustrare a teoriei simulacrelor)

– V, 222–234 (Derelicțiunea: omul aruncat în lume)

– Descartes, Regulae ad directionem ingenii, Regula XII

8. Giordano Bruno și atomismul italian (Dana Jalobeanu)

Seminar:

– Giordano Bruno, On Magic, „On the communion and interaction of things“; „How a magnet attracts iron, coral attracts blood, etc.“

– Giordano Bruno, A general account of bonding, 6; 15

Giordano Bruno, Essays on Magic, translated by Richard J. Blackwell, Cambridge University Press, Cambridge, 1998

Suplimentar: Ioan Petru Culianu, Eros și magie în Renaștere, prefață de Mircea Eliade, traducere de Dan Petrescu, Nemira, București, 1994, cap. despre Bruno, De vinculis

9. Renașterea atomismului în Anglia. Harriot și cercul din jurul Lordului Northumberland; Bacon și „filosofia potrivit fabulelor“. Fascinația atomismului și repulsia față de „epicureism“.

Seminar:

– Francis Bacon, De principiis atque originibus secundum fabulas Cupidinis & Coeli / On the Principles and Origins According to the Fables of Cupid and Coelum, în The Oxford Francis Bacon, vol. VI, edited with introduction, notes and commentaries by Graham Rees, Oxford, Clarendon Press, 1996.

10. Bacon și atomismul. (Dana Jalobeanu)

Seminar:

– Francis Bacon, Cogitationes de natura rerum

11. Scrisorile pseudo-hipocratice și Viața lui Descartes a lui Pierre Borel (Descartes ca un „nou Democrit“). Viața și moravurile lui Epicur de Pierre Gassendi și „creștinarea“ epicureismului. Relația biografie–filosofie (Grigore Vida)

Seminar:

– Pierre Borel, A Summary or Compendium of the Life of the Most Famous Philosopher Renatus Descartes. London: E. Okes for George Palmer, 1670.

– Hippocrates. Pseudoepigraphic Writings. Edited and translated with an introduction by Wesley D. Smith. Leiden: Brill, 1990.

– Diogenes Laertios, Viața lui Epicur

– Thomas Stanley, The History of Philosophy, vol. III, Printed for Humphrey Moseley and Thomas Dring, London, 1660, The Fifth Part: Epicurus, His Life and Doctrine, Written by Petrus Gassendus

12. Gassendismul lui Walter Charleton și receptarea lui de către Isaac Newton. Newton și Epicur: corespondența cu Richard Bentley („Gravitația în sensul lui Epicur“) (Grigore Vida)

Seminar:

– J.E. McGuire, Martin Tamny, Certain Philosophical Questions: Newton’s Trinity Notebook, Cambridge University Press, Cambridge, 1983, pp. 336–345, 420–425

– Newton către Bentley, 25 februarie 1692/3, în Isaac Newton, Philosophical Writings, edited by Andrew Janiak, revised edition, Cambridge University Press, Cambridge, 2014, pp. 136–138

  • Recapitulare. Concluzii

Bibliografie suplimentară

Surse primare

Autori antici

Epicur și epicureismul antic, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Cornea, ediția a II-a, Humanitas, București, 2021 (ediția I, 2016, aceeași paginație)

Epicurea, ed. Hermann Usener, Leipzig, Teubner, 1887 (ediție anastatică: Cambridge University Press, Cambridge, 2010)

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C.I. Balmuş, studiu introductiv și comentarii de Aram M. Frenkian, Editura Academiei RPR, București, 1963.

Die Fragmente der Vorsokratiker, ed. Hermann Diels–Walther Kranz, ediția a IX-a, Weidmann, Berlin, 1959–1960 (3 vol.)

G. S. Kirk & J. E. Raven, The Presocratic Philosophers, Cambridge University Press, Cambridge, 1971, cap. „The Atomists” (pp. 400–427)

A. A. Long, D. N. Sedley, The Hellenistic Philosophers, vol. I, Cambridge University Press, Cambridge, 1987

Titi Lucreti Cari De rerum natura libri sex (3 vol.), edited with Prolegomena, Critical Apparatus, Translation, and Commentary by Cyril Bailey, Clarendon Press, Oxford, 1947.

  • Autori moderni

Pierre Gassendi, Vie et moeurs d’Epicure, 2 vol., Les Belles Lettres, Paris, 2006

Isaac Newton, The Principia: Mathematical Principles of Natural Philosophy, a New Translation, translated by I. Bernard Cohen and Anne Whitman, with Julia Budenz, University of California Press, Berkeley, 1999

Surse secundare

Andrei Cornea, O istorie a neființei în filozofia greacă, Humanitas, București, 2010

Andrei Cornea, „O introducere în filosofia lui Epicur“, în Epicur și epicureismul antic, pp. 15–200

André-Jean Festugière, Epicure et ses dieux, Presses Universitaires de France, Paris, 1996 (prima ediție, 1946). Traducere în engleză: Epicurus and his Gods, trans. by C.W. Chilton, Harvard University Press, Cambridge/MA, 1956

David Furley, Two Studies in the Greek Atomists, Princeton University Press, Princeton, 1967

Anthony Grafton, „The availability of ancient works“, în Charles B. Schmitt, Quentin Skinner, Eckhard Kessler (eds.) The Cambridge History of Renaissance Philosophy, Cambridge University Press, Cambridge, 1988,pp. 767–791

Stephen Greenblatt, Clinamen: Cum a început Renașterea, traducere de Adina Avramescu, Humanitas, București, 2017.

Henry Guerlac, Newton et Epicure, Palais de la Découverte, Paris, 1963

Pierre Hadot, Ce este filozofia antică?, traducere de George Bondor și Claudiu Tipuriță, Polirom, Iași, 1997

Andrew Janiak, Newton as Philosopher, Cambridge University Press, Cambridge, 2008

Andrew Janiak, „Space, Atoms and Mathematical Divisibility in Newton”, Studies in History and Philosophy of Science, vol. 31, nr. 2 (2000), pp. 203–230

Robert Hugh Kargon, Atomism in England from Hariot to Newton, Oxford, Clarendon Press, 1966

Cristoph Lüthy, „The Fourfould Democritus on the Stage of Early Modern Science“, Isis, vol. 91, nr. 3 (2000), pp. 443–479

Cristoph Lüthy, John Murdoch, William Newman (eds.), Late Medieval and Early Modern Corpuscular Matter Theories, Brill, Leiden, 2001

J.E. McGuire, P.M. Rattansi, “Newton and the ‘Pipes of Pan’”, Notes and Records of the Royal Society, vol. 21 (1966), pp. 108–143

Maragret J. Osler (ed.), Atoms, Pneuma and Tranquillity: Epicurean and Stoic Themes in European Thought, Cambridge University Press, Cambridge, 1991

Ada Palmer, Reading Lucretius in the Renaissance, University of Chicago Press, Chicago, 2017 Catherine Wilson, Epicureanism at the Origin of Modernity, Clarendon Press, Oxford.

Teme de cercetare pentru licență și dizertație

~ danajalobeanu ~ Leave a comment

Iată mai jos câteva teme de cercetare pentru studenți din care s-ar putea alcătui lucrări de licență și dizertație pe care mi-ar plăcea să le coordonez. Ele au în comun câteva trăsături: cercetarea pornește de la texte primare și se întemeiază pe citirea cu atenție a textelor primare, dacă se poate în limba originală. Fiecare dintre temele indicate poate duce la multe proiecte de cercetare diferite. Fiecare dintre ele se poate transforma și într-un proiect editorial de traducere și interpretare a unor texte care, în general, nu există în limba română.

2034-2035

Images of science: scientific representation in early modern treatises of experimental philosophy. This research will discuss the modes of scientific representation in the seventeenth century. Its focus can be on diagrammatic thinking, or on emblematic engravings and their import in building an image of science in the seventeenth century (in the scientific revolution).

Teaching Simplicio: the characters of Galileo’s Dialogues. Why did Galileo write dialogues? What was the role of characters in these dialogues? Is the model of Galileo’s dialogues a ‘Platonic’ model or a dialectical model?

Casele lui Solomon în Europa Modernă. Moduri de organizare a științei. Cum se transmite modelul baconian al Casei lui Solomon în Europa secolului al XVIII-lea?

Teoria aristotelică a științei în modernitatea timpurie. Lecturi ale Posterior Analytics în secolele XVI-XVII și apariția științei moderne.

Știința experimentală în Anglia secolului al XVII-lea: apariția și evoluția microscopiei.

Discursul public al științei în modernitatea timpurie: de la Giovan Battista Della Porta la Francis Bacon și Societatea Regală.

2023-2034

Teme de istoria și filosofia științei

Instrumentele filosofice ale modernității și tema încărcăturii teoretice a observațiilor (theory laddeness)

Cum modifică telescopul și microscopul modul modernilor de a vedea lumea? O analiză a încărcăturii teoretice a observațiilor ne poate descoperi semnificația profund filosofică a acestor instrumente (și putem înțelege de ce Henkins & Silverman) le numesc „instrumente filosofice” (prin contrast cu instrumentele de măsură ale disciplinelor tradiționale).

Bibliografie de plecare: Galileo,Sidereus nuncius, sau Robert Hooke, Micrographia. Pierre Duhem, The aim and structure of physical theory.

De ce acceptă Kepler observațiile astronomice ale lui Galileo fără să fi văzut înainte un telescop? Explicații externaliste și explicații internaliste în istoria și filosofia științei. O analiză din perspectivă kuhniană.

E un episod foarte des citat în istoria și filosofia științei (vezi cartea lui Mario Biagioli). Kepler primește Sidereus nuncius și răspunde cu un text elogios, super-interesant, în care ia de bune observațiile lui Galileo și își imaginează cum ar arăta viața pe Lună (ce fel de oameni, ce fel de case etc.). Doar că Kepler nu avea un telescop (în 1611, doar Galileo avea unul). Înseamnă asta că Kepler a acceptat dovezile lui Galileo în mod necritic? Sau că argumentele retorice ale Sidereus nuncius sunt atât de puternice și de convingătoare încât nu e nevoie de telescop pentru a înțelege și „vedea” cu ochii minții cum ar trebui să arate „adevăratul” univers copernican? Sau este vorba despre cu totul altceva?

Bibliografie de plecare: Galileo, Sidereus nuncius (ediția în limba română e aici foarte bună) și răspunsul lui Kepler (există o ediție bună în limba engleză). Kuhn, Structura revoluțiilor științifice.

Falsificaționismul lakatosian și experimentele „cruciale”

Deși s-a scris mult despre varianta moderată de falsificaționism susținută de Imre Lakatos, subiectul merită încă investigat, mai ales dacă lucrați pe un studiu de caz interesant, cum ar fi disputa Newton-Hooke pe tema „experimentului crucial” newtonian. Dar se pot construi și alte studii de caz interesante pornind de la modul în care vede Lakatos relația între teorie și experiment.

Bibliografie de pornire: Lakatos, The Methodology of Scientific Research Programmes (edited by John Worall).

Teme de istoria filosofiei

Cum se constituie viziunea lui Francis Bacon asupra progresului cunoașterii? Care sunt sursele filosofice ale acestei concepții și ce implicații are ea?

E un subiect despre care s-a scris foarte mult, căci Bacon este creditat cu „inventarea” noțiunii de progres. Însă majoritatea lucrurilor care s-au spus despre progres la Bacon nu pleacă de la textul primar. Aș fi interesată să lucrăm cu unul sau mai mulți studenți pe acele dintre textele lui Bacon în care se vorbește despre „advancement of learning” și să vedem ce înseamnă, de fapt.

Bibliografie de pornire: Francis Bacon, Opere filosofice, vol. I (traducere de Dana Jalobeanu și Grigore Vida), Humanitas, 2022

Teoria baconiană a idolilor și consecințele ei epistemologice. Cum se constitue „epistemologia corectivă” a modernilor

În special pentru studenții care doresc să lucreze la traducerea și editarea Noului Organon (Francis Bacon, Opere filosofice, IV).

Teme de filosofie și literatură

Creație artistică și disciplina construcției de sine în Scrisorile morale către Lucilius

Ce relație există între teatrul lui Seneca și filosofia lui? Ce relație există între construcția personajelor din Scrisorile morale și problematica fundamentală a scrisorilor, disciplina construcției de sine?

Bibliografie de pornire: Seneca, Scrisori morale către Lucilius, Dana Jalobeanu, Spectacolul filosofiei. Cum citim scrisorile către Lucilius, Humanitas, 2022.

Ce fel de „fabulă” este Noua Atlantidă?

În prefața la Noua Atlantidă, editorul textului (William Rawley) ne spune că avem în față o fabulă. Bacon are o foarte interesantă teorie despre fabule (și o carte pe tema asta, De sapientia veterum/Despre înțelepciunea anticilor). Deși pare de necrezut, nimeni n-a încercat încă să explice ce înseamnă că Noua Atlantidă este o fabulă din perspectiva teoriei lui Bacon despre fabule.

Bibliografie de pornire: articolul meu despre fabule din Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences, articolul Annei Maria Hartmann despre Noua Atlantidă, Noua Atlantidă și De sapientia veterum (traducerea engleză din ediția Spedding).

Studenta/studentul care va lucra cu mine la această temă ar putea participa și la realizarea Francis Bacon, Opere filosofice, volumul 3 (Noua Atlantidă).

2022-2023

  1. Între fizică experimentală și filosofie: dezbaterile cu privire la existența vidului în secolul al XVII-lea

Aceasta este o temă foarte generoasă pe care se pot facem multe lucrări, în funcție de unghiul de abordare și autorii studiați. Cam toți filosofii secolului al XVII-lea sunt angajați în aceste dezbateri: Descartes și Pascal, Boyle și Hobbes (dintre cei mai cunoscuți), Roberval și Jean Pequet și Henry Power dintre cei mai puțin cunoscuți, dar cu atât mai interesanți. Problema demonstrației experimentale a existenței vidului pune în discuție relația dintre teorie și experiment, metoda cercetării, chiar și relația între domeniile mari ale cunoașterii, precum fizica, metafizica și teologia. Sau relația antici-moderni (căci a afirma existența vidului însemna să negi aristotelianismul și să propui o nouă filosofie). Mă interesează în special un student cu care să lucrăm pe texte care se ocupă de experimentele barometrice (ale lui Torricelli) și pe cele două momente cheie – anii 1640-1650 în Franța (Descartes, Pascal, Roberval, Pequet) și anii 1650-1670 în Anglia (Henry Power, Robert Boyle, dezbaterea Boyle-Hobbes). Tot aici m-ar interesa să lucrez cu un student pe textul fundamental al lui Robert Boyle, New experiments physico-mecanical touching the Spring of the Air (1660). Un text care ar merita și tradus & publicat în limba română.

Bibliografie de pornire: cartea fundamentală a lui Shapin & Shaffer, Leviathan and the air pump, și articolele clasice ale lui Charles Webster despre descoperirea legii lui Boyle. După ce treceți prin bibliografia de pornire, vă aștept să discutăm

2. Problemele cosmologiei carteziene: De ce este abandonat Le monde?

În 1633, la auzul veștii despre condamnarea lui Galileo, Descartes anunță că va abandona lucrul la tratatul său cosmologic. Pe care nu-l mai reia niciodată. Pe de altă parte, o parte din ideile din Le monde sunt rezumate în Discours. Așa că poate că abandonul nu se justifică exclusiv prin prisma prudenței. Poate că ceva din teoriile exprimate în Le monde nu se mai regăsesc în scrierile lui Descartes de mai târziu (ca de pildă Principiile filosofiei). Ar fi interesant ce. Și un student care a citit Descartes și vrea să mai citească (mult) Descartes, ar putea scoate de aici o super-lucrare.

3. Cum este determinat filosofic ceea ce vedem prin microscop? Henry Power și Robert Hooke

Toată lumea a auzit de Micrografia lui Robert Hooke. Aproape nimeni nu a auzit de Experimental philosophy a lui Henry Power. Deși ultima a fost publicată cu un an înainte de Micrografia, și are o substanțială parte întâi în care e vorba despre aceleași observații și experimente microscopice. Și Hooke și Power încep cu descrierea modului în care se vede prin microscop un purice. Doar că puricele unuia și puriecele celuilalt nu par să fie același obiect. O comparație între cele două texte oferă un prilej minunat de a vorbi despre așa numita theory laddeness of observation (o temă importantă în filosofia științei) dar și despre statutul observației și al experimentului în raport cu teoria în modernitatea timpurie. Ca și despre o „dispută de prioritate” care n-a ajuns niciodată în public. L-a copiat Hooke pe Power?

Bibliografie de pornire: articolele clasice ale lui Charles Webster, și cele două cărți ale lui Hooke și Power.

E un subiect de cercetare mai puțin făcut, pe care se poate lucra în multe feluri, căci vorbim de un teren aproape viran la intersecția dintre istoria filosofiei și istoria și filosofia științei.

4. Ce fel de „fabulă” este Noua Atlantidă?

În prefața la Noua Atlantidă, editorul textului (William Rawley) ne spune că avem în față o fabulă. Bacon are o foarte interesantă teorie despre fabule (și o carte pe tema asta, De sapientia veterum/Despre înțelepciunea anticilor). Deși pare de necrezut, nimeni n-a încercat încă să explice ce înseamnă că Noua Atlantidă este o fabulă din perspectiva teoriei lui Bacon despre fabule.

Bibliografie de pornire: articolul meu despre fabule din Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences, articolul Annei Maria Hartmann despre Noua Atlantidă, Noua Atlantidă și De sapientia veterum (traducerea engleză din ediția Spedding).

5. De ce acceptă Kepler observațiile astronomice ale lui Galileo fără să fi văzut înainte un telescop?

E un episod foarte des citat în istoria și filosofia științei (vezi cartea lui Mario Biagioli). Kepler primește Sidereus nuncius și răspunde cu un text elogios, super-interesant, în care ia de bune observațiile lui Galileo și își imaginează cum ar arăta viața pe Lună (ce fel de oameni, ce fel de case etc.). Doar că Kepler nu avea un telescop (în 1611, doar Galileo avea unul). Înseamnă asta că Kepler a acceptat dovezile lui Galileo în mod necritic? Sau că argumentele retorice ale Sidereus nuncius sunt atât de puternice și de convingătoare încât nu e nevoie de telescop pentru a înțelege și „vedea” cu ochii minții cum ar trebui să arate „adevăratul” univers copernican? Sau este vorba despre cu totul altceva?

Bibliografie de plecare: Galileo, Sidereus nuncius (ediția în limba română e aici foarte bună) și răspunsul lui Kepler (există o ediție bună în limba engleză).

6. Sfânta alianță: Newton, Bentley și alianța religiei cu știința newtoniană în Anglia secolului al XVIII-lea

Se tot vorbește despre conflictul dintre știință și religie în secolul al XVII-lea, despre cazul Galileo, despre punerea la index a unor faimoase teorii științifice. Există însă un caz interesant de alianță între știință și religie. Acesta se petrece la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea în jurul „conferințelor Boyle” și începe cu o faimoasă corespondență filosofică, cea dintre episcopul Richard Bentley și Isaac Newton. Ar fi interesant de explorat acest episod din punct de vedere istorico-filosofic. Ar fi interesant de tradus și de publicat corespondența și în limba română.

Bibliografie de plecare: Corespondența Newton-Bentley (se găsește pe Newton Project), articolele lui John Henry pe tema asta. Corespondența Newton-Bentley a fost foarte studiată din perspectiva faimoasei întrebări cu privire la „acțiunea la distanță”.

7. Francis Bacon și disciplina stoică a „medicinei minții”

Aceasta este o temă foarte largă care pleacă de la citirea cărții I a Noului Organon și a altor texte conexe și se întreabă asupra originilor teoriei idolilor și a posibilelor conexiuni cu filosofia neostoică (foarte la modă în epoca lui Bacon). Mă interesează în special cum l-a citit Bacon pe Seneca. E un domeniu foarte fertil de investigație pe care se pot face multe tipuri de lucrări 🙂 Toate însă necesită o bună cultură filosofică și lecturi ceva mai ample de istorie a filosofiei (așa că e mai curând o lucrare de master decât de licență)

8. Care este viziunea baconiană a progresului?

E un subiect despre care s-a scris foarte mult, căci Bacon este creditat cu „inventarea” noțiunii de progres. Însă majoritatea lucrurilor care s-au spus despre progres la Bacon nu pleacă de la textul primar. Aș fi interesată să lucrăm cu unul sau mai mulți studenți pe acele dintre textele lui Bacon în care se vorbește despre „advancement of learning” și să vedem ce înseamnă, de fapt.

Bibliografie de pornire: Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii (tradusă de Dana Jalobeanu și Grigore Vida).

9. Filosofie și literatură: Preistoria dezbaterii despre cele două culturi

Cartea lui C:P. Snow, The two cultures este unul dintre acele documente manifest despre care se crede că ar caracteriza secolul XX. În fapt, textul are foarte mulți precursori: în secolul al XIX-lea, sau chiar în secolul al XVIII-lea. M-am apucat la un moment dat să investighez acești precursori și aș fi interesată să continui. Pe acest subiect se pot face multe lucrări, se pot traduce texte care nu există în limba română, se poate învăța filosofie.

Bibliografie de pornire: Puteți începe de la bibliografia indicată în cele 5-6 articole de pe blogul Ce mai citim (scrise de Dana Jalobeanu și Alexandru Liciu).

Announcement

~ danajalobeanu ~ Leave a comment

20 month full-time job, postdoctoral position

The ICUB-Humanities, University of Bucharest is opening a full-time position for postdoctoral researcher within the framework of the project “Recipes, Technologies, Experiments: Enactment and the Emergence of Modern Science” (PN-III-P4-ID-PCE-2020-0251), PI Dana Jalobeanu.

Duration: 20 months.

Job description: The successful candidate will work with Dana Jalobeanu and her team in Bucharest. The purpose of the project is to investigate and understand the ways in which the traditional „recipe-format” was gradually transformed, during the seventeenth century, into ways of recording more similar with the „proper” scientific experiment. The successful candidate is expected to take full part in the online and face-to-face activities of the team, to work on a research theme of his/her own (for details see Recipes, ‘technologies’, experiments: Enactment and the emergence of modern science – Dana Jalobeanu) to help with organizing events and project administration. Working as a part of a small and integrated team of historians and philosophers of science will offer expertise and motivation for a future career in the field.

Requirements:

1. Applicants should have a PhD diploma on a topic that relates to the study of early modern thought or philosophy of science.

2. Applicants should have two year experience in research activities or in teaching in the academic field. Four year experience in other domains is acceptable. 

3. Applicants should already have a research profile or display a strong interest in a research career (documented by publications/submissions of papers for publication and by having taken part in research-related events, such as workshops, conferences etc.). All these must relate to the study of the early modern thought.

4. English, including the ability to read sixteenth and seventeenth century old books and manuscripts, at least basic notions of Latin. 

The application file will consist of two packages. The „scientific package” will contain: a CV (including a list of publications), a letter of intention and a sample writing. These will be sent by email to dana.jalobeanu@filosofie.unibuc.ro. The administrative package will be sent by email to concursuri@hr.unibuc.ro.  For the content of the administrative package consult https://unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/12/Continutul-dosarului-de-concurs-CS-III-CS-AS.pdf. For additional information send an email to: concursuri@hr.unibuc.ro.

Deadline: 28.04.2022

https://euraxess.ec.europa.eu/jobs/736787
https://jobs.research.gov.ro/anunt.php?id=4870

Știință și pseudo-științe (2022)

~ danajalobeanu ~ Leave a comment

Dana Jalobeanu și Gheorghe Ștefanov

Cursul se adresează studenților de la masteratul de Filosofie și gândire critică însă poate fi luat, în regim de curs opțional, de studenții de la oricare dintre masterele Facultății de filosofie (și de studenți de la alte mastere ale UB). Este un curs introductiv de filosofia științei, axat pe problema demarcației dintre știință și pseudo-științe. Scopul cursului este să discute diferitele formulări ale problemei demarcației, și diferitele soluții propuse pentru formularea unui criteriu de demarcație.

Cursul va fi desfășurat modular: primele 6 cursuri vor fi predate de Dana Jalobeanu, următoarele 7 de Gheorghe Ștefanov.  Forma de desfășurare: online

Curs 1 – joi 17 februarie (Dana Jalobeanu)  Știință, pseudo-știință, science-fiction.

O discuție despre concepte și categorii pe un studiu de caz. Cum se constituie „știința shakespereologiei” și teoriile conspiraționiste de tip „Bacon is Shakespeare”

Curs 2: joi 24 februarie (Dana Jalobeanu) Caracterul istoric al problemei demarcației. Teoria aristotelică a scientia și identificarea pseudo-științelor.

Studiu de caz: astrologia (și alte „științe vestigiale”)

Seminar (Gheorghe Ștefanov ): K.R. Popper despre criteriul de demarcație (Conjectures and refutations, și Curd and Cover) – în drop-box, I. Lakatos, Știință și pseudo-știință (în drop-box)

Curs 3: joi 3 martie (Dana Jalobeanu) Forme normative ale demarcației: teorie versus practici

Seminar (Dana Jalobeanu) Feleppa, Robert, 1990. “Kuhn, Popper, and the Normative Problem of Demarcation”, pp. 140–155 in Patrick Grim (ed.) Philosophy of Science and the Occult, 2nd ed, Albany: State University of New York Press, (cartea se găsește în drop-box) Kuhn, T. Logic of Discovery or Psychology of Research?, in Grim (ed), 106-114 (sau Curd & Cover Philosophy of Science.,11-20)

Cursul 4: Joi 10 martie (Dana Jalobeanu) Criterii cumulative ale demarcației și tema bunelor practici. Studiu de caz: astrologia (2)

Seminar (Dana Jalobeanu): Thagard, P. Why Astrology is a Pseudo-science? In Curd, Cover, 27-38 (în drop-box), Michael Gordin, Vestigial sciences (cap.2 On the fringe) in drop-box

Suplimentar: Cap. 6 din Sciences and the Paranormal – astrology, moon effects, bioritm (în drop-box)

Cursul 5 (Dana Jalobeanu):  Joi 17 martie. Drumul către pseudo-știință.

Explicația și acumularea de dovezi explicative, rezistența pseudo-științelor la respingeri și strategiile de apărare (să punem la lucru ce-am învățat până acum de la Lakatos). Studiu de caz: Velikovski.

Seminar: Terence Hines (Pseudoscience and the Paranormal, Prometheus Books, 1988) (p. 228-233), Michael B. Gordin, The Pseudo-sciece wars, cap. 4 (cărțile se găsesc în drop-box)

Cursul 6 (Gheorghe Ștefanov): Joi 24 martie. Bune practici în activitatea științifică. Surse și credibilitatea surselor.

Seminar (Gheorghe Ștefanov). Studiu de caz – „(pseudo) științele paranormalului (Reality Check: Are the Sources Credible?” (pp. 51-64).Cap. 3 din Jonathan C. Smith)

Cursul 7 (Dana Jalobeanu): Joi 31 martie – Bune practici (2). Comunități științifice funcționale și comunități nefuncționale. Predatory vs. genuine în lumea lui „publish or perish”: cum ne dăm seama?

Studiu de caz: Royal Society for the Advancement of Learning. Prima societate științifică înființată în Europa, și singura cu o existență continuă de aproape 400 de ani. Găsiți aici câte ceva despre istoria ei și aici colecția ei de reviste (inclusiv primele numere din Philosophical trasactions, începând cu 1665).

Seminar (Dana Jalobeanu): Vom discuta despre bunele practici de funcționare ale Royal Society. Am pus în drop-box două articole de enciclopedie care să vă dea backgroundul istoric, carta de înființare a Royal Society și niște pagini din prima „Istorie” a RS (Thomas Sprat, History of the Royal Society).

Prin contrast, ne vom uita peste practicile numite „predatory” și asaltul imposturii. Puteți începe de aici.

Concluzii la prima parte a cursului:

O lucrare rezumativă și concluzivă: Thomas Nickles. The problem of demarcation: History and future, in Piggliuci, Philosophy of the pseudo-sciences (în Drop-box)

Cursul 8: Joi 7 aprilie (Gheorghe Ștefanov) – Cunoaștere științifică și cunoaștere comună

Seminar (Gheorghe Ștefanov): Ernst Nagel – Știința și simțul comun (în Dropbox)

Cursul 9 (Gheorghe Ștefanov): Joi 14 aprilie – Cunoaștere științifică și cunoaștere comună (continuare)

Seminar (Gheorghe Ștefanov): Gilbert Ryle – Lumea științei și lumea de fiecare zi (în Dropbox)

Vacanța de Paște

Cursul 10 (Gheorghe Ștefanov): Joi 5 mai – Pseudo-cunoaștere – studiu de caz (1): ghicitul viitorului

Seminar: Cicero – Despre divinație (Polirom, Iași, 1998), Cartea întâi, pp. 41-65, 81-114, și Cartea a doua, pp. 117-141 (cartea se găsește în Dropbox)

Cursul 11: Joi 12 mai  (Gheorghe Ștefanov) – Ghicitul viitorului (continuare)

Seminar: Cicero – Despre divinație (Polirom, Iași, 1998), Cartea a doua, pp. 141-181, 197-9

Cursul 12: Joi 19 mai (Gheorghe Ștefanov) – Pseudo-cunoaștere – studiu de caz (2): Medicina alternativă

Seminar: Terence Hines – Health and Nutrition Quackery (în Dropbox)

Opțional: Jonathan C. Smith – Energy Treatments and Complementary and Alternative Medicine (CAM), în Pseudoscience and Extraordinary Claims of the Paranormal – A Critical Thinker’s Toolkit, pp. 269-283 (cartea se găsește în Dropbox)

Cursul 13: Joi 26 mai (Gheoghe Ștefanov) – Pseudo-cunoaștere – studiu de caz (3): Vindecarea prin credință

Seminar: Terence Hines – Faith Healing (în Dropbox)

Opțional: Jonathan C. Smith – Supernatural Cures and Faith Healing, în Pseudoscience and Extraordinary Claims of the Paranormal – A Critical Thinker’s Toolkit, pp. 284-302 (cartea se găsește în Dropbox)

Dacă mai este timp: Terence Hines – Current Trends in Pseudoscience (în Dropbox)

In memoriam

~ danajalobeanu ~ 1 Comment

Am aflat cu tristețe că studentul și colegul nostru Cătălin Bejan nu mai este printre noi. Ne va lipsi mult. M-am gândit să vă las aici încă unul dintre exercițiile lui la cursul Arta de a pune întrebări. Jucându-l pe Lucilius, Cătălin reflecta, în acest text, asupra bucuriei pe care ți-o dă practicarea filosofiei. Așa să ne amintim de el.

59

Lucilius îl salută pe maestrul său Seneca

1. Stăteam aseară pe terasă și priveam spre sud, acolo unde trebuie că se află Roma, liniștit și totuși amețit de larma domoală a asfințitului. Cugetam cuprins de o dulce amorțeală, căci atunci când doar arareori altceva decât filosofia îți mai cutreieră mintea , exiști doar prin ceea ce așterni pe hârtie. Un gând ciudat se cuibărise pe undeva și m-am surprins întrebându-mă cum mă cheamă cu adevărat… Lucius…sau parcă mai degrabă Lucilius… mă rog ție să mă lămurești, căci uneori am impresia că întrebările mele și răspunsurile pe care le primesc de la tine sunt scrise de aceeași mână. Am sentimentul că mai mereu vorbesc cu mine. Acum însă, revenind la epistolele noastre, la neînțelegerile mele, m-aș simți mai liniștit și aș trage mai multă-nvățătură din vorbele tale dacă m-ai trata mai mult ca pe un ignorant decât ca pe discipolul sau pe prietenul tău. Adică, dragul meu învățător, socotește-mă drept unul dintre ultimii sosiți la școala ta. Abia acum deslușesc tainele stoicismului învățând despre feluritele virtuți și-nfrânări ale celor ce urmează aceste principii. Despre plăcerile filosofiei și cum nu trebuie ele amestecate cu cele ale vieții profanilor. Căci încep să mă caut înlăuntru și să găsesc rațiunea pentru care îmi doresc, încă, o astfel de viață. În cele din urmă, ce este bucuria pentru noi cei luminați de educație ? Sau plăcerea…  2.  Desigur, nu mi-ar fi lesne să pricep doar prin cuvinte vulgare, așa că cel mai potrivit socotesc că este să-mi explici prin metoda oglinzii, o metodă a cărui tată îndrăznesc să te numesc. Pentru ce oare cel mai adesea bucuria se transformă în tristețe și durere, în vreme ce, din cele ce mi-ai scris până acum, bucuria înțeleptului este eternă. 3. Încă și mai folositor mi-ar fi dacă mi-ai trimite și cuvinte scrise de alți oameni de seamă, poeți sau învățați. Îmi este greu să cred că doar noi pătrundem cu mintea sensul curat al virtuților. Nu înțeleg pe de-a-ntregul dacă există temei în bucuria netoților, a cetățenilor care trudesc mai degrabă cu brațele decât cu mintea. 4. Sper că nu vei socoti că îmi irosesc timpul cu false probleme și îmi place să cred că îndoielile mele sunt legitime și te provoacă la meditație și cumpănire. Poate sunt și frământările tale, să îți fie încântare. 5. “Reușesc oare să mă fac înțeles, mă opresc cu descrierea doar la ce-am studiat ?“ Sau rătăcesc, irosind și timp și cuvinte. 6. La rândul meu, încerc să exprim ce mă frământă cât mai viu, folosind culori, scene și cuvinte simple. Asemeni unei opere închise-n mozaic ce vorbește unor minți felurite prin pietre colorate. Și imaginile vorbitoare sunt sprijin și celui care trece-n grabă și înțeleptului încremenit în meditație. Mă întreb uneori dacă mai pot corecta ceea ce greșesc, ca să pot merge mai departe. 7. Alții vor fi mai pricepuți să înșire-n cuvinte cum se poate face ca disciplina să ne salveze de fiecare dată pe toți cei ce exersăm cu ardoare virtuțile. 8. Precum soldatul pe câmpul de luptă, câteodată mă simt împresurat de tot soiul de griji și de spaime, mai mult sau mai puțin adevărate. Atunci îmi vine să strig “Cum aș putea birui ? “ deși nu aștept nici-un răspuns, căci mă îndoiesc până și de tine, cel care nu m-a trădat niciodată. 9. Mă simt slab și cotropit de vicii și plăceri mărunte. Sunt într-o bătălie pentru care nu am sorți de câștig și nu înțeleg de ce puterea ta, oarecum fiind și a mea pot să spun, nu poate învinge soarta. 10. Mă frământ ca un pește pe uscat încercând să pricep cum pot învăța mai bine să separ viciile și plăcerile mărunte de bucuria înțelepciunii. Doar mă îndeletnicesc cu filosofia zi de zi și citesc cu nesaț niscaiva capitole.

11. Nu înțeleg de ce mai trebuie încă să trudesc în loc să mă consideri deja om învățat și desăvârșit. Sau filosof vrednic să îi învăț pe alții care de-abia au pășit prin școala ta. Sunt destui care îmi spun, și știu că ți-au mărturisit și ție, că sunt bun gânditor, sunt înțelept și stăpânesc toate virtuțile. Altfel spus, că pot să merg pe drumul meu. 12. Totodată, ai observat (sper !) că deși am o mulțime de admiratori nu iau seama la vorbele lor ci dau înainte cu strădaniile mele de a mă șlefui pentru a ajunge cât mai curând la capătul călătoriei noastre. Mă sacrific pe altarul filosofiei și nu mă las doborât de laude, căci sunt doar un biet muritor. 13. Am început să cutreier în lung și-n lat. Sper să-l găsesc pe cel care este fără de păcat și nu greșește. Pe cel care nu se lasă atins de fiorul nemuririi, strecurat cu meșteșug în urechile sale de lăudătorii interesați și care crede că este de neînvins și le cunoaște pe toate câte sunt. 14. Cu toate acestea, nu pot spune că am avut succes. De aceea, rogu-te, învață-mă. Am tot alergat precum iepurele încercând să te fac să-mi înțelegi cât mai bine frământările. Dar am nevoie, mai mult ca oricând, de învățătura ta. Simt că am obosit și că am pierdut sensul căutării. Pe lângă cele pe care ți le-am împărtășit, altă taină mă chinuie: dacă poți culege om politic fiind, copleșit de onoruri și de avuții, roadele bucuriei înțelepților. 15. Poate că trebuie să căutăm cu atenție printre nopțile petrecăreților sau sub gloria oratorilor. Poate că acolo și-a găsit adăpost bucuria nepământeană. 16. Ce are mai de preț înțeleptul, ce răsplată primește și de ce este puternic, te întreb. Bucuria sa spirituală și știința stăpânirii virtuților pot fi un îndemn pentru mine pe calea spre înțelepciune ? 17. Mă văd silit să îți adresez și alte interogații, deoarece sunt și mai nedumerit decât eram la început: sunt unii care afirmă că din această bucurie a zeilor se pot împărtăși nu numai învățătorii și înțelepții ci și ignoranții și cei răi în ale vieții. Sunt curios foarte ce-mi vei răspunde. 18. Mă gândeam că  bucuria vulgară este aparte de bucuria zeilor, căci în vreme ce prima durează cât clipa, cea spirituală se construiește continuu și este nestemata templului nostru interior. Aștept, te rog, să-mi lămurești dilema. Rândurile mele, să te găsească-n pace.

Lucilius (Cătălin Bejan)

99

~ danajalobeanu ~ Leave a comment

Lucilius îl salută pe dragul Lucius,

E o muncă zdrobitoare să te prefaci în vânt, să scormonești – precum o coțofană – coroanele de pomi atunci când treci cu gândul printre ele, și azi răpui o petală, mâine poate un fruct, ca în final să te silești cu veștejirea.

Probabil te întrebi la ce m-aș putea referi; ei bine, o poveste veche, asupra căreia ne-am poticnit când suferința mă apăsa într-un mod straniu: e vorba despre moartea prietenului meu, Flaccus[1], și-as minți să spun că soarta nu m-a izbit din nou, subtil, cu aceeași frământare.

E de folosul oricărui om care-și dorește înțelepciunea să privească – precum o pasăre sau chiar un zeu – aspirațiile și preocupările lumii, să le cântărească la justa lor valoarea ca mai apoi să-și poată spune „Da, e efemer tot ce-i în timp și în neant ce-i dinafara lui, căci clipa le redă pe toate!”. Știm bine că prin această clipă, atâta timp cât suntem dedicați totalității ei, ne plasăm în pântecele vieții și implicit în lucrarea naturală, iar moartea, am presupune, face parte la rândul ei din aceeași lucrare; dar dintr-o perspectivă epicureică, această clipă ar trebui să ne îmbucure, iar moartea, atunci când suntem cel mai puțin atenți, pare să lovească exact acolo unde contemplarea sinelui devine insuficientă în fața negurilor lumii externe.

E una să tratăm în mod personal moartea, fie ca inamic sau aliat, dar alta s-o vedem acționând asupra celor dragi, neștiind dacă pentru ei a fost un bine sau mai degrabă un rău. Dacă răspunsul la această întrebare ar fi îngrădit de ignoranța noastră cu privire la pierderea de timp cauzată de contemplarea unui aspect inaccesibil, sau ar consta strict în relația pe care am avut-o cu acești oameni și foloasele pe care le-am extras pe parcurs, atunci am fi absurzi, căci am trata superficial nu doar relația și emoțiile care au izvorât din aceasta, ci chiar persoana în sine.

Vezi tu, sunt pus de multe ori în situații care necesită o abordare mai specifică atunci când vorbim despre moartea unei persoane dragi: acea persoană poate fi un prieten, da, dar poate fi și-un părinte, o soție, sau poate chiar propriul copil. Nouă, filosofilor, ne poate apărea lesne acceptarea morții – în special a celei proprii – iar dacă ne mistuie un tremur atunci când asistăm la cea a persoanelor din jurul nostru, tot putem găsi un leac, căci acestea sunt roadele drumului spre înțelepciune. Dar pentru cei care ne cer ajutorul, devenim apatici atunci când asemănăm moartea unui prieten cu cea a propriului copil. Poate, pentru noi, în marea ecuație cosmică, rezultatul morții pare univoc, dar pentru cei mulți, fiecare emoție își are propriul Apollo și Dionis, ceea ce înseamnă că, de cele mai multe ori, moartea fie îi îmbărbătează, fie le răpește ceva. Cu precădere, aceasta le răpește mințile, căci prea puțini sunt cei care știu cum s-o întâmpine neforțat. Însă, atunci când nebunia dispare iar suferința nu mai e podoabă, ce le spunem oamenilor care sunt încă măcinați de pierdere? Și cum ar trebui s-o spunem, fără a inspira silă?

Consider că e esențial ca orice filosof să-și poată revărsa cunoașterea în sprijinul comunității, iar orice înțelept s-o facă din instinct. Însă, poate pentru altă dată, ar trebui să ne gândim dacă nu cumva un astfel de scenariu, cel al consolării unui suflet devastat, se îneacă în propria inutilitate, fiind un fior al cărei patimi zace-n incomunicabil; motiv pentru care ne apare atât de greu să-l încolțim.

—Rămâi cu bine.

Lucilius (Adrian Cetean, Master I Filosofie și Gândire Critică)

[1] Seneca, Scrisori către Luciliu, Humanitas, București, 2020, pp. 193–196. E vorba despre personajul necunoscut din scrisoarea a LXIII-a.