Plan de curs și seminar: Arta de a pune întrebări

Acest curs își propune să vă ofere o întâlnire cu unul dintre textele fundamentale ale istoriei filosofiei, Scrisorile morale către Lucilius. Grila noastră de citire și interpretare va fi una teoretică, chiar dacă vom porni de la câteva dintre interpretările foarte vehiculate în ultimii ani care văd în textul lui Seneca un exemplu al filosofiei ca „artă de a trăi”. Vom urmări să observăm și să înțelegem cum se formulează întrebările filosofice. Când devine o întrebare, „întrebare filosofică”? Cum citim un text filosofic din această perspectivă? Cum învățăm să punem întrebări?

  • 6 octombrie: Interogația filosofică și „convertirea” la filosofie. Tradiția socratică

Voi numi „tradiție socratică” un anume gen de a practica filosofia ca filosofare centrată pe întrebări și dialog care are, în plus, următoarele caracteristici: se revendică literar sau ideatic de la dialogurile socratice, folosește haina literaturii, inventând personaje (astfel încât contează cine anume dă glas unui enunț), este în mod esențial anti-dogmatică și în care majoritatea întrebărilor rămân fără răspuns. În tradiția socratică, întrebarea este cea care contează. Prin dialog, întrebarea este clarificată, rafinată, mai bine înțeleasă. În acest curs introductiv vom vorbi despre tradiția socratică în istoria filosofiei, cu un accent special pus pe Renaștere și pe modernitatea timpurie.

  • 13 octombrie: Întrebări și interlocutori în Scrisorile lui Seneca.

Găsim în scrisorile lui Seneca o întreagă galerie de personaje. Mai întâi, sunt înțelepții: Socrate și Cato. Apoi, străduitorii pe drumul înțelepciunii, iubitorii de înțelepciune, filosofii (profesori din tinerețe, dar și personaje probabil inventate precum Bassus și Claranus, epicureicul și cu stoicul de la care Seneca ne spune că are atât de învățat). Apoi Seneca și Lucilius însuși, când discipoli, când maeștri, adesea schimbând rolurile între ei. Și, în sfârșit, cei care nu sunt nici înțelepți, nici filosofi, nici discipoli; cei bolnavi de nebunia lumii (stultitia), devianții, cei deveniți „mai-puțin-decât-oameni” (tiranul, de pildă). Citind scrisorile atenți la personaje nu putem să nu ne aducem aminte că Seneca a fost și un autor dramatic aclamat și luat adesea drept model.

Seminar: Scrisorile 1, 2 și 3.

Suplimentar: Scristorile 30 și 66.

  • 20 octombrie: Exerciții spirituale, parcurs pedagogic, teatru filosofic. Filosofia ca medicină a minții.

Seminar: Scrisorile 4, 5, 6 și 11.

Suplimentar: Davies, Mark. “Living with Seneca through His Epistles.” Greece & Rome 61, no. 1 (2014): 68-90.

  • 27 octombrie: Construcția unui personaj filosofic și exercițiile de repoziționare imaginativă.

Scrisorile: 8, 15, 16, 18.

Suplimentar: Scrisoarea 47 (despre sclavie).

  • 3 noiembrie: Teatru filosofic și rolul întrebării

Scrisorile: 9, 27, 29, 30.

  • 10 noiembrie: Întrebări doctrinare, întrebări deschise și răspusuri care dezvrăjesc. A pune mintea în mișcare.

Scrisorile 33, 38, 39.

  • 17 noiembrie: Înțelept și filosof: parcursul cunoașterii și înțelegerea

Scrisorile 31, 41, 44, 48

Suplimentar: Scrisoarea 52 (cele trei categorii de oameni)

  • 24 noiembrie: Întrebarea existențială: ce trebuie să aleg? Viața activă sau viața contemplativă? Datoria față de ceilalți

Scrisorile 19, 51, 55, 67

  • 8 decembrie: Etapele învățării

Scrisorile: 56, 64, 66

Suplimentar: Scrisoarea 58 (Ce putem învăța de la Platon?) (și s-ar putea să trebuiască să citiți și 57 ca să aveți un context)

  • 15 decembrie: Lectură și digestie.

Scrisoarea 84.

Suplimentar: Cititori ai scrisorii 84: Michel de Montaigne.

23 decembrie: Recapitulare și discuții

Discuție de seminar pe marginea scrisorilor scrise de studenți și a tipurilor de personaje „Lucilius” propuse.

  • 5 ianuarie: Conceptul filosofic de bucurie (gaudium) și disputa lui Seneca cu Epicur.

Scrisorile 23, 46 și 59

  • 12 ianuarie: 13. Conceptul filosofic de conciliatio. Conceptul de „umanitate” și rolul lui filosofic.

Scrisorile 121, 122 și 124.

Filosofia științei (2021-2022)

Marți 12-16

Cursul se adresează studenților de anul III de la modulul de Filosofie teoretică, dar poate fi luat în regim de opțional de orice student din Universitatea din București. Cursul va avea o importantă componentă online pe care o vom dezvolta și cu ajutorul blog.

Filosofia științei

Pentru înscrieri și acces la drop-box trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com până în data de 8 octombrie.

Pentru înscrieri trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com.

Cerințe: prezența activă la curs și seminar, cunoașterea limbii engleze.

Oferta: Cursul vă va oferi o imagine de ansamblu asupra filosofiei contemporane a științei. Vom vedea care sunt temele, întrebările și provocările filosofului științei, și ce face ca această specializare să fie una dintre cele mai atractive direcții ale filosofiei contemporane. Cursul va avea și o perspectivă diacronică. Ne vom întreba împreună cum am ajuns aici – în punctul în care filosofia științei este o disciplină exclusiv specializată, din lumea academică, aflată undeva la granița dintre științele tari și filosofie – deși știința este un fenomen esențial al lumii moderne (cu atât mai important cu cât lumea modernă trece dintr-o criză globală în altă criză globală și așteaptă tot mai des răspunsuri de la oamenii de știință). Cum am ajuns ca încrederea în știință să fie în același timp atât de mare (încă așteptăm de la savanți să rezolve probleme precum încălzirea globală sau vaccinul universal) și atât de mică (încăt să le contestăm, adesea, calitatea de experți)?

Studenții vor fi parterneri în acest dialog ce se va desfășura pe parcursul întregului semestru atât față în față, cât și pe acest blog. Vedeți aici cam ce am făcut cu studenții de anul trecut.

Propuneri pentru planul de curs

Modulul I:  ȘTIINȚA ȘI CELELALTE DOMENII ALE CUNOAȘTERII

5 octombrie: Filosofia științei ca discurs academic vs. filosofia științei ca reflecție filosofică cu privire la natura cunoașterii științifice. Un excurs istoric în problematica cunoașterii științifice.

Vedeți aici și niște reflecții introductive cu privire la relația știință, literatură, filosofie.

12 octombrie: Când apare știința modernă?

Am văzut data trecută că nu există un consens la modul în care se poate vorbi despre apariția științei. Unii vorbesc despre știință deja din antichitate (biologia sau politica lui Aristotel, mecanica lui Arhimede, astronomia sau optica lui Ptolemeu sunt „științe”) alții vorbesc despre știința medievală; există mulți care susțin că știința apare în Renaștere/epoca modernă timpurie (fie în secolul XV (Copernic) fie în secolul XVI (Bruno, Kepler, Tartaglia) fie în secolul XVII (Galileo, Descartes, Newton)). Sunt și cei care spun că știința nu apare decât în secolul al XVIII-lea (cu instituționalizarea ei) sau abia în secolul al XIX-lea (când se constituie vocabularul și prestigiul social al omului de știință). În acest curs voi trece în revistă aceste momente și vom explora ce au ele în comun și ce le diferențiază.

Discuție de seminar: C.P. Snow. Cele două culturi. Vom discuta la seminar una dintre acele cărți-pamflet a cărei popularitate a fost imediată și de mare durată; o carte provocatoare despre care se mai vorbește și azi. Căci C.P. Snow a lansat în anii 1950 o provocare la care încă nu știm să răspundem. Care este relația între știință și umanitoare? (Science versus Humanities este o temă tot mai actuală, sunt conferințe și volume dedicate dezbaterilor pe această temă).

Vedeți aici o Cafenea filosofică despre cartea lui C.P. Snow și modul în care se discută despre ea azi. Iar aici, un text în care spun ce cred eu despre semnificația acestei cărți și a dezbaterii provocate de ea.

19 octombrie. Savantul în ambientul său. Știință și educație. Știința normală

Scopul acestui curs este să ne apropiem de o înțelegere a conceptului de știință normală propus de Thomas Kuhn în Structura revoluțiilor științifice. Vă propun să ne apropiem de acest concept pornind de la problema educației științifice. Cum se formează „omul de știință”? E o întrebare esențială pentru Kuhn, care vede în această formare științifică o cheie a înțelegerii științei înseși. Doar că formarea aceasta a variat în istorie (vezi mai jos un exemplu)… Uitându-ne însă la cum s-a cimentat educația științifică la sfârșitul secolului al XIX-lea, am putea înțelege mai bine cine este omul de știință și cum funcționează știința normală.

Câte ceva ca bakground. Aici un text în care discut pe larg despre ce înseamnă „un om educat” și cum stă educația științifică în raport cu educația umanistă (în lumina dezbaterilor provocate de C.P. Snow și ”Cele două culturi”). Iar aici vedeți un scurt filmuleț educațional care ne arată cum stăteau lucrurile în zorii Revoluției Științifice, când Isaac Newton publica una dintre primele cărți de știință. Cărui public i se adresa el? Ce fel de „om educat” avea în vedere?

Discuție de seminar: La seminar vom discuta despre „Ce înseamnă un om educat?” în lumina celor discutate la seminarul precedent și folosind următoarele elemente și referințe suplimentare

  • pornind de la elementele unui sistem de educație în care s-au format o bună parte din marii oameni de știință ai secolului 20, „the mathematical tripos” – vom vedea ce însemna, cum funcționa, care era idealul educațional și tipul de știință normală pe care-l propunea și care erau limitările lui. Vedeți în drop-box o selecție de texte (directorul follow-up la seminar 1)
  • pornind de la faimoasa dezbatere între Th. Huxley și Mathew Arnold (vedeți în drop-box o selecție de texte)

Temă de seminar: A treia cultură (scrieți un text de 2 pagini, pornind de la materialele din drop-box, Follow-up seminar 1). Deadline pentru predare 25 octombrie ora 20.

26 octombrie  Știință și pseudo-științe. Există un criteriu de demarcație?

Vom porni în discuție de la faimosul criteriu de demarcație formulat de K.R. Popper în Conjectures and refutations, și vom vedea care sunt problemele pe care acesta le-a ridicat de-a lungul ultimelor decenii. Și cam ce criterii de demarcație au fost formulate în ultimii ani.

Discuție de seminar: Falsificaționismul. Popper, Conjectures and refutations. (vedeți selecția de texte din drop-box).

Materiale suplimentare: O discuție despre știință și pseudo-științe aici. De ce credem în bazaconii?

Modulul 2: CONSTRUCȚIA TEORETICĂ A ȘTIINȚEI

2 noiembrie : Ce este o paradigmă ? Sensul restrictiv al paradigmelor (exeplarul/modelul). Sensul larg al paradigmelor (the world-view). Rolul raționamentului prin analogie.

Studiu de caz: constituirea paradigmei galileene în știința mișcării (exemplarul și legea căderii libere). Studenții vor avea ca temă de seminar să construiască un blog-post pe un studiu de caz.

Seminar: Kuhn, Structura revoluțiilor științifice (fragmente), și Hacking, Paradigms, in Daston &Richards, The Structure of Scientific Revolutions at 50, 2016.

9 noiembrie: Problema cunoașterii tacite. Cât este cunoaștere tacită în educația științifică?

Seminar: Polyani, The tacit dimension (fragmente), Collins, Tacit and explicit knowledge (fragmente)

9 noiembrie: Anomalii, descoperiri, revoluții.

Discuția se va ocupa de conceptul kuhnian de anomalie. Vom discuta pe mai multe exemple istorice și vom încerca să înțelegem cu acumularea anomaliilor poate duce la o situație de criză și la „revoluția științifică”.

Studiu de caz: nașterea astronomiei observaționale și „cartea care a schimbat lumea” (Galileo Galilei, Sidereus nuncius)

Tema de seminar 2: Ce este o anomalie? Discuție pe un exemplu (un text de 2 pagini, termen de predare 15 noiembrie ora 20).

Modulul 3:  THEORY CHANGE – SCHIMBAREA TEORETICĂ

16 noiembrie: Iraționalitatea revoluțiilor științifice

23 noiembrie: O alternativă: falsificaționismul „sofisticat”.

În acest curs vom reveni la teoria popperiană a falsificaționismului și vom vedea dacă nu ar putea fi „reparată” și elaborată într-o formă în care să poată constitui, totuși, o alternativă la teoria iraționalității revoluțiilor științifice. Vom discuta propunerea formulată cu peste jumătate de veac în urmă de Impre Lakatos. O propunere încă actuală.

Discuție de seminar: vom discuta la seminar o primă parte a articolului Imre Lakatos, “Falsificationism and the methodology of research programmes”, in Lakatos, The methodology of scientific reseach programmes, Philosophical papers vol. 1, edited by John Worrall, Gregory Currie, CUP, 1978 (reprinted). Ne vom concentra pe tipologia falsificaționismului și trăsăturile care diferențiază tipurile de falsificaționism, precum și pe ceea ce au ele în comun.

Aici o scurtă discuție a textului lui Lakatos (scrisă de Alexandru Liciu): Tipuri de falsificaționism

30 noiembrie: Metodologia programelor de cercetare (I)

Discuție de seminar: Lakatos, “Falsificationism and the methodology of research programmes”

Studiu de caz:

7 decembrie : Metodologia programelor de cercetare (II): Între filosofia științei și istoriografie. Ce este reconstrucția conceptuală

În acest curs am tot reconstruit exemple istorice pentru a ilustra conceptele propuse. Cum am făcut acest lucru? Cu ce premise ne-am apropuat de textele exemplificate în studiile de caz? Așa cum am învățat de la Lakatos, istoriografia este o metodă de cercetare încărcată de premise filosofice. Ce este reconstrucția conceptuală? Ce limitări are ea?

Discuție de seminar:

Modulul 4: ABANDONAREA CRITERIULUI DE DEMARCAȚIE ȘI REDEFINIREA SOCIALĂ A ȘTIINȚEI

14 decembrie: SSK și „sociologia științei”

Discuție de seminar:

21 decembrie Epistemologie istoristă. Reconstrucția conceptuală suferă de limitări intrinseci. Epistemologia istoristă ne oferă un alt cadru în care se poate vorbi despre studii de caz istorice – însă este un cadru oarecum riscant, în care „obiectul” de studiu se pierde. Ce înseamnă să spunem că toate conceptele și categoriile noastre au o determinare contextual-istorică?

Studiu de caz și discuție de seminar: Fantoma lui Hamlet sau cum se pierde cunoașterea

VACANȚĂ DE IARNĂ

4 ianuarie: Filosofia experimentului științific: În prima parte a acestui curs am vorbit cu precădere despre teorii, chiar dacă uneori ne-am uitat la felul în care practica precede sau modelează teoria. Cum ar fi dacă am abandona centralitatea noțiunii de teorie? Este ceea ce au făcut o bună parte din filosofii științei la sfârșitul secolului trecut, propunând o folosofie a experimentului.

Discuție de seminar: Ian Hacking, Representing and intervening, fragmente

11 ianuarie: Science as practice. Structures of knowledge. Abandonarea categoriei de „știință” în favoarea categoriei mai largi de „cunoaștere”

Discuție de seminar:

Chestiuni practice: Acest curs se vrea o colaborare activă între toți cei implicați: profesor, seminarist și studenți. Participarea este obligatorie și la fel este parcurgerea bibliografiei minimale. În afara lecturilor și discuțiilor de la curs și seminar (seminarul se va organiza de mai multe ori sub formă de debate iar studenții vor trebui să apere unul sau altul dintre punctele de vedere discutate în bibliografia de seminar) studenții vor mai avea de făcut două lucruri. Vor fi colaboratori activi pe această pagină, pe care vor posta elemente de clarificare, definiții ale conceptelor, întrebări și puncte de vedere personale.

În sfârșit, fiecare student va avea de ales o carte din topul de „cele mai bune cărți de filosofia științei”, carte pe care o va recenza într-un text de 3000 de cuvinte. Detalii despre cum se scrie recenzia aici. Voi vrea să văd două drafturi ale recenziei și vom organiza un colocviu final de susținere în care veți prezenta cărțile pe care le-ați ales și citit.

Epicureism și modernitate: Plan de curs și seminar

Înscrieri până în 6 octombrie, prin email la dana. jalobeanu@gmail.com

Curs opțional de master

Dana Jalobeanu, Andrei Cornea, Grigore Vida

Curs introductiv

  1. Introducere. Epicureismul și tradiția filosofică europeană din Antichitate până în modernitatea timpurie (privire de ansamblu). Cum a ajuns epicureismul să fie „cealaltă filosofie“? Ce texte mai avem, câte s-au pierdut? Cum a stat epicureismul printre celelalte școli? De ce filosofia greacă se împarte pentru Diogenes Laertios în școala lui Platon și școala lui Epicur?

Bibliografie:

Andrei Cornea, „O introducere în filosofia lui Epicur“, în Epicur și epicureismul antic, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Cornea, ediția a II-a, Humanitas, București, 2021, pp. 15–200 (ediția I, 2016).

Modulul I: Epicur (Andrei Cornea)

  • 14 octombrie: Vechiul atomism: Leucip și Democrit. Cum apare ideea atomistă la Leucip, printr-o reinterpretare a gândirii eleate. „Meontologia“ lui Democrit. Teoria „alfabetică“ la Aristotel. Atomismul geometric al lui Platon din Timaios.De ce sunt patru elemente și numai patru: corpurile „perfecte“ și transformările lor. Introducerea teleologiei. Materia primordială (chora)

Seminar:

– Aristotel, Metafizica, I, 4, 985b (traducere, comentariu și note de Andrei Cornea, Humanitas, București, 2007, p. 70)

– Aristotel, Despre generare și nimicire, I, 8, 325a (traducere, note și lămuriri preliminare de Andrei Cornea, Polirom, Iași, 2010, pp. 143–146)

– Democrit, fragmentul B 9 (traducere de Adelina Piatkowski în Filosofia greacă până la Platon, vol. II, partea I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 494)

  • 21 octombrie: Epicur: O teorie senzualistă a cunoașterii. Cosmologia și explicația (pseudo-științifică) fenomenelor naturale

Seminar:

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, III [Epicur și epicureismul antic, p. 205 (Totul și constanța Totului)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, IV–V [Epicur și epicureismul antic, p. 207 (Atomi și vid)]

– Epicur (Usener, 275) [Epicur și epicureismul antic, p. 421/120 (Deosebirea față de Democrit; spațiul orientat, jos și sus)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, VI [Epicur și epicureismul antic, pp. 209–211 (Infinitatea lumilor; opoziție față de Platon, Aristotel și stoici)]

– Epicur (Usener 280–281) [Epicur și epicureismul antic, p. 427/125 (Mișcările atomilor și declinația lor)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, IX [Epicur și epicureismul antic, p. 213 (Senzațiile sunt întotdeauna adevărate)]

  • 28 octombrie: Teologie și anti-metafizică. Lipsa Providenței (a scopului, designului) în Univers, dar fără negarea zeilor.

Seminar:

– Epicur, Scrisoarea către Menoiceus, II (Epicur și epicureismul antic, p. 263)

– Epicur, Maximele fundamentale, I (Epicur și epicureismul antic, p. 275)

– Epicur (Usener 359) (Epicur și epicureismul antic, p. 447/144)

– Lucrețiu, Despre natură, V, 195–207 (Epicur și epicureismul antic, p. 448–449/3)

– Epicur (Usener 368) (Epicur și epicureismul antic, p. 479/174)

Modulul II: Lucrețiu și receptarea epicureismului în lumea romană (Andrei Cornea, Dana Jalobeanu)

  • 4 noiembrie: De rerum natura – context și conținut. Fizica lui Lucrețiu. Cum a putut exista un atât de mare poet, al cărui scop urmărit consecvent a fost acela de a explica un sistem fizic lipsit de orice fior metafizic? Cum se naște poezia din atomi și vid?

Seminar:

– Prologul (I, 1–44) (traducere de Teodor Naum, prefață de Tudor Vianu, note de G. Brătescu, Teodor Naum, E. Toth, Editura Științifică, București, 1965, pp. 21–22 / traducere, prefață și note de D. Murărașu, Minerva, București, 1981, pp. 3–5)

– I, 80–101 (Povestea Ifigeniei) (Naum, pp. 25–26 / Murărașu, pp. 6–7)

– I, 159–174 (Nimic nu se naște din nimic) (Naum, pp. 29–30 / Murărașu, p. 9)

– I, 448–481 [Exemplificarea pentru coniuncta (symbebekota) și eventa (symptomata)] (Naum, pp. 44–45 / Murărașu, pp. 19–20)

– II, 1–19 (Seninătatea înțeleptului) (Naum, pp. 79–80 / Murărașu, p. 45)

– II, 55–61 (Oamenii precum copiii) (Naum, pp. 81–82 / Murărașu, p. 47)

– III, 1–17 (Imnul pentru Epicur) (Naum, p. 139 / Murărașu, p. 88)

– III, 978–1002 (Iadul e în noi) (Naum, pp. 184–185 / Murărașu, pp. 123–124)

– IV, final (Suferințele iubirii ca ilustrare a teoriei simulacrelor) (Naum, pp. 254–255 / Murărașu, pp. 174–175)

– V, 222–234 (Derelicțiunea: omul aruncat în lume) (Naum, pp. 268–269 / Murărașu, p. 185)

Textul original și traducere în engleză:

On the Nature of Things, translated by W. H. D. Rouse, revised by Martin F. Smith (Loeb Classical Library), Harvard University Press, Cambridge/MA, 1982.

  • 11 noiembrie: Criticii epicureismului (1): problema divinului și the argument from design

Seminar: Cicero, De natura deorum (aici am putea organiza o dezbatere între cei care adoptă poziția lui Veleius și cei care adoptă poziția lui Balbus)

Marcus Tullius Cicero, De natura deorum / Despre natura zeilor, traducere, studiu introductiv și note de Mihaela Paraschiv, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2016.

  • 18 noiembrie Criticii epicureismului (2): viața contemplativă, viața activă și rolul politic al prieteniei  (Dana Jalobeanu)

Seneca, Scrisori către Lucilius (fragmente)

Modulul III: Epicureismul în Renaștere și Modernitate (Dana Jalobeanu & Grigore Vida).

  • 25 noiembrie Lucrețiu în Renașterea italiană. Ficino și „arderea” comentariului la Lucrețiu. Giordano Bruno și atomismul. De la literatură la filosofie. (Dana Jalobeanu)

Seminar:

Giordano Bruno, Cina din Miercurea Cenușii, în Opere italiene, vol. I, ediție îngrijită de Smaranda Bratu Elian, Humanitas, București, 2002 (fragmente)

  •  2 decembrie: Renașterea atomismului în Anglia (Dana Jalobeanu)

Seminar:

Francis Bacon, On the Principles and Origins According to the Fables of Cupid and Coelum, în The Oxford Francis Bacon, vol. VI, edited with introduction, notes and commentaries by Graham Rees, Oxford, Clarendon Press, 1996. (fragmente)

  • 9 decembrie Gassendi și „creștinarea” epicureismului. Gassendismul lui Walter Charleton și receptarea lui de către Isaac Newton (Grigore Vida)

Seminar:

Walter Charleton, Physiologia Epicuro-Gassendo-Charltoniana, printed by Tho. Newcomb for Thomas Heath, London, 1654, în special cartea a II-a, cap. 1–3

J.E. McGuire, Martin Tamny, Certain Philosophical Questions: Newton’s Trinity Notebook, Cambridge University Press, Cambridge, 1983, pp. 336–345, 420–425

Thomas Stanley, The History of Philosophy, vol. III, Printed for Humphrey Moseley and Thomas Dring, London, 1660, The Fifth Part: Epicurus, His Life and Doctrine, Written by Petrus Gassendus

  • 16 decembrie Știință experimentală și atomism (Dana Jalobeanu)

Seminar: Evelyn, prefața la Lucrețiu (prima traducere engleză), Theophilus Gale, Court of Gentiles  (istoria filosofiei, epicureismul e un apendice la volum, ilustrând perfect teza „celeilalte filosofii”)

Boyle, The Origin of Forms and Qualities (1666), Prefaţă, Despre natura unei forme şi Despre generare, corupţie şi alterare (traducere de Dana Jalobeanu)

  • 6 ianuarie Newton și Epicureismul (Grigore Vida)

Seminar:

Newton către Bentley, 25 februarie 1692/3, în Isaac Newton, Philosophical Writings, edited by Andrew Janiak, revised edition, Cambridge University Press, Cambridge, 2014, pp. 136–138

Volkmar Schüller, “Newton’s Scholia from David Gregory’s Estate on the Propositions IV Through IX Book III of His Principia“, in Wolfgang Lefèvre (ed.), Between Leibniz, Newton, and Kant, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, 2001, pp. 213-265

  • 13 ianuarie Epicureismul în filosofia politică modernă: Hobbes

Bibliografie suplimentară

Surse primare

  1. Autori antici

Epicurea, ed. Hermann Usener, Leipzig, Teubner, 1887 (ediție anastatică: Cambridge University Press, Cambridge, 2010)

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C.I. Balmuş, studiu introductiv și comentarii de Aram M. Frenkian, Editura Academiei RPR, București, 1963.

Die Fragmente der Vorsokratiker, ed. Hermann Diels–Walther Kranz, ediția a IX-a, Weidmann, Berlin, 1959–1960 (3 vol.)

G. S. Kirk & J. E. Raven, The Presocratic Philosophers, Cambridge University Press, Cambridge, 1971, cap. „The Atomists” (pp. 400–427)

A. A. Long, D. N. Sedley, The Hellenistic Philosophers, vol. I, Cambridge University Press, Cambridge, 1987

Titi Lucreti Cari De rerum natura libri sex (3 vol.), edited with Prolegomena, Critical Apparatus, Translation, and Commentary by Cyril Bailey, Clarendon Press, Oxford, 1947.

  • Autori moderni

Pierre Gassendi, Vie et moeurs d’Epicure, 2 vol., Les Belles Lettres, Paris, 2006

Isaac Newton, The Principia: Mathematical Principles of Natural Philosophy, a New Translation, translated by I. Bernard Cohen and Anne Whitman, with Julia Budenz, University of California Press, Berkeley, 1999

Surse secundare

Andrei Cornea, O istorie a neființei în filozofia greacă, Humanitas, București, 2010

André-Jean Festugière, Epicure et ses dieux, Presses Universitaires de France, Paris, 1996 (prima ediție, 1946). Traducere în engleză: Epicurus and his Gods, trans. by C.W. Chilton, Harvard University Press, Cambridge/MA, 1956

David Furley, Two Studies in the Greek Atomists, Princeton University Press, Princeton, 1967

Anthony Grafton, „The availability of ancient works“, în Charles B. Schmitt, Quentin Skinner, Eckhard Kessler (eds.) The Cambridge History of Renaissance Philosophy, Cambridge University Press, Cambridge, 1988,pp. 767–791

Stephen Greenblatt, Clinamen: Cum a început Renașterea, traducere de Adina Avramescu, Humanitas, București, 2017.

Henry Guerlac, Newton et Epicure, Palais de la Découverte, Paris, 1963

Pierre Hadot, Ce este filozofia antică?, traducere de George Bondor și Claudiu Tipuriță, Polirom, Iași, 1997

Andrew Janiak, Newton as Philosopher, Cambridge University Press, Cambridge, 2008

Andrew Janiak, „Space, Atoms and Mathematical Divisibility in Newton”, Studies in History and Philosophy of Science, vol. 31, nr. 2 (2000), pp. 203–230

Robert Hugh Kargon, Atomism in England from Hariot to Newton, Oxford, Clarendon Press, 1966

Cristoph Lüthy, „The Fourfould Democritus on the Stage of Early Modern Science“, Isis, vol. 91, nr. 3 (2000), pp. 443–479

Cristoph Lüthy, John Murdoch, William Newman (eds.), Late Medieval and Early Modern Corpuscular Matter Theories, Brill, Leiden, 2001

J.E. McGuire, P.M. Rattansi, “Newton and the ‘Pipes of Pan’”, Notes and Records of the Royal Society, vol. 21 (1966), pp. 108–143

Maragret J. Osler (ed.), Atoms, Pneuma and Tranquillity: Epicurean and Stoic Themes in European Thought, Cambridge University Press, Cambridge, 1991

Ada Palmer, Reading Lucretius in the Renaissance, University of Chicago Press, Chicago, 2017

Catherine Wilson, Epicureanism at the Origin of Modernity, Clarendon Press, Oxford, 2008

Curs nou: Epicureism și modernitate

Curs ținut la Facultatea de Filosofie de Dana Jalobeanu, Andrei Cornea și Grigore Vida

Epicureismul a fost, încă de la început, un fel de „filosofie alternativă”. ”Cealaltă filosofie” – cea pe care nici aristotelicienii, nici platonicienii, nici stoicii, nu o puteau înțelege și accepta. În antichitatea târzie a rezistat încorporării în sincretismul „helenist” (care punea împreună fără probleme pe Platon cu Aristotel, Seneca și Epictet). A fost, apoi, adversarul permanent al creștinismului ….până foarte târziu în modernitate. În același timp, epicureismul a influențat radical gândirea „științifică” și investigația naturii. Cum și de ce s-a întâmplat așa? Iată ce vom încerca să aflăm pe parcursul acestui semestru.

Curs opțional avansat pentru studenții de la master. Cursul se desfășoară la Facultatea de filosofie dar este deschis și altor studenți de la facultățile de litere, limbi străine, clasice, istorie sau științe exacte. Pentru înscrieri trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com (data limită, 8 octombrie).

Joi, 16-20 (pe zoom)

Acest curs își propune să ofere o viziune de ansamblu asupra filosofiei epicureice și a modului în care a fost receptată în istoria gândirii europene, în Antichitate, Renaștere și Modernitate, cu un accent pus pe impactul epicureismului din modernitatea timpurie asupra „Revoluției științifice”. Este un curs avansat, pentru masteranzii de la filosofie, studii clasice sau alte discipline umaniste. Cursul va avea 2 ore de prelegere și 2 ore de seminar pe text (reading-group). Cursul va avea loc online, pe zoom. Textele pentru seminar vor fi distribuite la prima întâlnire de curs, în format electronic. Găsiți referințele bibliografice în planul de curs (linkul mai jos).

Cursul este gândit pentru masteranzi dar, în măsura locurilor disponibile, putem înscrie și studenți. Prezența la curs/seminar este obligatorie. Va fi un curs în care studenții vor fi parteneri de discuție și de investigație.

Evaluare

  1. Evaluare pe parcurs prin teme scrise de seminar la care veți primi feed-back. Aveți posibilitatea să scrieți și o lucrare de semestru, primind ajutor și feed-back pentru ea.
  2. Examen scris si oral

Înscrieri până în 8 octombrie printr-un email la dana.jalobeanu@gmail.com.

Iar dacă doriți să aflați mai multe, iată discuția de la care a pornit ideea organizării acestui curs:

Research assistant position

24 month full-time job, research assistant for a PhD student

The ICUB-Humanities, University of Bucharest is opening a full-time position for a research assistant within the framework of the project “Recipes, Technologies, Experiments: Enactment and the Emergence of Modern Science” (PN-III-P4-ID-PCE-2020-0251), PI Dana Jalobeanu. Duration: 24 months.

Job description: The successful candidate will work with Dana Jalobeanu and her team in Bucharest. The purpose of the project is to investigate and understand the ways in which the traditional „recipe-format” was gradually transformed, during the seventeenth century, into ways of recording more similar with the „proper” scientific experiment. The successful candidate is expected to take full part in the online and face-to-face activities of the team, to work on a research theme of his/her own (for details see Recipes, ‘technologies’, experiments: Enactment and the emergence of modern science – Dana Jalobeanu) to help with organizing events and project administration. Working as a part of a small and integrated team of historians and philosophers of science will offer expertise and motivation for a future career in the field.

For more information see here: Research assistant for a PhD student | EURAXESS (europa.eu) and here.

Early modern “technologies”: some preliminary clarifications

Our claim is that enactment is the mechanism behind the transformation of early modern recipes. But we also claim that this was a complex transformation which did not lead in a straightforward or univocal way to scientific experiments. Sometimes, enacting recipes resulted in something different altogether, sometimes we are going to call “technology” (Jalobeanu 2016, Jalobeanu and Matei 2020). This term is not an actor’s category, but a useful historiographic tool.

We take “technology” to be descriptive for a particular class of enacting and recording recipes directed towards the production of new (useful or miraculous) objects. Technologies are interlinked with claims of expertise and with particular kinds of enactment. The experimenter constructing a technology is interested in spelling out the tacit knowledge embodied in a recipe in a way that would allow him to control the result, and to “stabilize” the procedure of enactment in so far it always yields the same result.

Recording technologies also has specific features; unlike recipes, they are much more “transparent” to the reader. They can circulate easier and get easily adopted to other contexts. In this project we intend to investigate a number of early modern technologies. We propose to work with quite diverse examples of technologies of grafting, vegetation and fermentation on the one hand, distillation and separation (including desalinization) on the other; showing how much they differ (and why) from scientific experiments.

What we aim to demonstrate in this project, starting from examples and case studies, is something of a general import, namely that far from being proto-experiments, technologies are the very opposite of experimentation. The knowledge they produced (practical as well as theoretical) is always oriented, depending on the expected result. By contrast, experiments are open-ended. Scientific experimentation begins with recipes, but it evolves by leaving it behind. In the process of enactment, open-ended questions distract the inquirer away from the promised result of the recipe. Instead, the enactment itself becomes something to be questioned and investigated. The experimenter still attempts to spell out tacit knowledge; but it is knowledge of a different kind, knowledge expressed in “why” questions relating to the underlying natural processes taking place in the laboratory. We intend to show, again making use of a large number of examples and case studies, that scientific experimentation began when the experimenter abandoned the recipe and started pursuing in earnest some of the why-questions which emerged in the process of enactment.

Publications

Here are some relevant publications belonging to the members of our team

  1. Dana Jalobeanu (2020). Francis Bacon’s “Perceptive” Instruments, Early Science and Medicine, 25 (6), 594-617.
  2. Dana Jalobeanu (2020). Experiments in the Making: Instruments and Forms of Quantification in Francis Bacon’s Historia Densi et RariEarly Science and Medicine25(4), 360-387. doi: https://doi.org/10.1163/15733823-00254P04
  3. Dana Jalobeanu (2020), Enacting recipes: Francis Bacon and Giovan Battista Della Porta on technologies, experiments and processes of nature, Centaurus, 62 (3) 425-446. https://doi.org/10.1111/1600-0498.12334
  4. Dana Jalobeanu and Oana Matei (2020), Treating plants and laboratories: A chemical history of vegetation in 17th century England, Centaurus, 62 (3) 542-561. https://doi.org/10.1111/1600-0498.12321

Corpus of texts

Since recipes are almost everywhere in early modern Europe, our project could have started with very different sets of textual corpuses. We have decided to begin with texts we know better; texts belonging to a certain “Baconian tradition” of experimental philosophy. This is an opportunistic choice because one has to begin somewhere. But we hope that as the project grows we will grow and diversify our corpus of texts and bring to the attention of the scholarly community a whole set of “ways of enactment” one can meet with in early modern texts.

We have organized our textual corpus in the following clusters, in order to break-up our tasks for the next three years. In each case, we do not aim at a comprehensive survey. We merely aim to select what we will show are interesting (and relevant) examples of “enactment” & transformation of traditional recipes into something new, i.e., either technologies or experiments.

  1. Books of recipes, translations and correspondence relating to the reception, in England, of the second edition of Giovanni Battista della Porta’s Magia naturalis.
    1. The notebooks of Hugh Plat. Lawyer, philosopher and entrepreneur, with an interest in developing technologies and selling patents (in the late sixteenth century and the early seventeenth century). Hugh Platt is extremely important because he is a key actor in the reception  of Della Porta’s Magia naturalis (Mukherjee 2010, 2011) in Englandand he was also a vehicle of transmission of ideas and recipes from Della Porta to Bacon and the Baconians of the seventeenth century. 
    2. Correspondence connected with the publication, in 1658, of the English translation of Della Porta (Natural magick). We claim that this volume is an essential example of the transformation of the recipe format which takes place when a work is put in a new context (of reading and practices). In this case, the context is, as we intent to show, that of the Baconian natural and experimental history. Dana Jalobeanu will continue her investigations of this volume (whose translator and context of publication is, to date, unknown, (Jalobeanu, 2020)).
  2. Readers of the Sylva Sylvarum. The second cluster of texts relate to the reception, publication (of successive editions), translation and circulation of Francis Bacon’s Sylva Sylvarum in seventeenth century Europe. A special attention will be devoted to the “scientific” readers (and editors) of the two books, to the correspondence and manuscript work (and marginalia) they generated. In addition to these (mainly) published works we will work on correspondence and manuscripts.
    1. The manuscripts of John Evelyn concerning trades
    2. The manuscripts of Henry Power. Natural philosopher, mathematician and experimenter, thorough Baconian and supporter of a certain brand of experimental philosophy. Henry Power left extensive manuscript records hosted by the British Library which were never subject to a thorough investigation.

„Noua filosofie”

Teza canonică e că în secolul al XVII-lea are loc o „revoluție științifică” în urma căreia o filosofie naturală tradițională este înlocuită cu altceva, mult mai asemănător cu știința modernă. Acest altceva poartă, în limbajul epociii, numele de „noua filosofie”(naturală). Partizanii ei, de la generația sfârșitului de secol al XVI-lea (Giordano Bruno, Thomaso Campanella, Bernardino Telesio, Petrus Severinus) la generația de aur a secolului al XVII-lea (Francis Bacon, Rene Descartes, Galileo Galilei, Pierre Gassendi) sau la generația cu care a culminat revoluția științifică (Robert Hooke, Isaac Newton) își spuneau – sau erau numiți de alții – novatores. Ceea ce propuneau ei era o foarte declarată nouă filosofie care să înlocuiască filosofia tradițională, „de școală”. Aceasta din urmă era denumită „filosofie aristotelică” nu pentru că ar fi fost exclusiv bazată pe citirea și interpretarea scrierilor aristotelice ci pentru că descindea dintr-o mare sinteză medievală fondată pe Aristotel, sinteză care articulase chiar vocabularul filosofiei aristotelice. Înlocuirea filosofiei aristotelice nu era un lucru simplu. Ea presupunea o mare reformă a limbajului filosofic, o schimbare radicală a tipului de întrebări, a tipului de investigație a naturii etc.

Elementul de noutate, afirmația răspicată a noului, conștiința că produc o reformă sunt atât de vizibile în scrierile filosofilor modernității timpurii, încăt i-au determinat pe istoricii filosofiei să citească apariția modernității în cheia unui eveniment revoluționar.

Cum e cu putință ceva nou?

Image result for Kepler astronomia nova
Johannes Kepler, Astronomia nova

Dacă vă gândiți puțin, noul este peste tot în secolul al XVII-lea. Johannes Kepler publică în 1604 un tratat-manifest despre „noua astronomie” . Titlul lui Kepler e programatic: Noua astronomie sau fizica celestă, o nouă știință a cerurilor care să conțină nu doar partea descriptivă, sau „salvarea fenomenelor” și și o știință a „cauzelor” care produc mișcările corpurilor cerești.

Francis Bacon publică în 1620 o altă scriere programatică și revoluționară (în raport cu cunoașterea moștenită) pe care o denumește Noul Organon (Noul Organon este de fapt partea a II-a a unui tratat cu un nume și mai revoluționar, Instauratio magnaMarea instaurare). După cum îi spune și titlul, Bacon promite, în Novum organum scientiarum o nouă logică post- sau anti-aristotelică (de fapt, o logică a descoperirii, a producerii științelor, adică o „nouă” și reformată teorie a științei – ce vrea Bacon nu e să scrie o nouă silogistică, ci doar să rescrie Analitica secundă).

Revoluție sau reformă?

The title page illustration of Novum Organum

O revoluție științifică, o schimbare radicală de paradigmă; dar și un eveniment programatic, conștientizat ca atare de către cei care l-au provocat: cum să înțelegem acest fenomen? Se vorbește despre „nașterea modernității” sau „formarea minții moderne” (un mod de a vorbi foarte popular la sfârșitul secolului trecut). Se vorbește, desigur, despre „revoluția științifică”, o știință înțeleasă în sens foarte larg și denumită, generic, „noua filosofie” (Dana Jalobeanu, Inventarea modernității, Capitolul 5). Dar noii filosofi nu se prea înțeleg între ei. Propunerile lor sunt adesea în conflict; între ei se nasc alianțe și controverse, multiple dezbateri. Peisajul filosofic al secolului al XVII-lea este divizat în școli și secte filosofice: cartezieni, gassendiști, neo-stoici, epicureici, neo-platoniști, Platoniștii de la Cambridge, sceptici…. iar mai târziu, newtonieni. La începutul secolului al XVIII-lea, un eseist briliant rezuma astfel situația:

A Frenchman who arrives in London, will find philosophy, like everything else, very much changed there.  He had left the world a plenum, and he now finds it a vacuum.  At Paris the universe is seen composed of vortices of subtile matter; but nothing like it is seen in London.  In France, it is the pressure of the moon that causes the tides; but in England it is the sea that gravitates towards the moon; so that when you think that the moon should make it flood with us, those gentlemen fancy it should be ebb, which very unluckily cannot be proved.  For to be able to do this, it is necessary the moon and the tides should have been inquired into at the very instant of the creation.

You will observe farther, that the sun, which in France is said to have nothing to do in the affair, comes in here for very near a quarter of its assistance.  According to your Cartesians, everything is performed by an impulsion, of which we have very little notion; and according to Sir Isaac Newton, it is by an attraction, the cause of which is as much unknown to us.  At Paris you imagine that the earth is shaped like a melon, or of an oblique figure; at London it has an oblate one.  A Cartesian declares that light exists in the air; but a Newtonian asserts that it comes from the sun in six minutes and a half.  The several operations of your chemistry are performed by acids, alkalies and subtile matter; but attraction prevails even in chemistry among the English.

The very essence of things is totally changed.  You neither are agreed upon the definition of the soul, nor on that of matter.  Descartes, as I observed in my last, maintains that the soul is the same thing with thought, and Mr. Locke has given a pretty good proof of the contrary.

Image result for voltaire letters on england

Textul de mai sus aparține unei cărți de popularizare a noii filosofii. Iar autorul ei monsieur de Voltaire este el însuși un partizan declarat al newtonianismului. Însă Letters to the English, scrisorile-eseu cu care Voltaire popularizează noua filosofie, ne prezintă o mare diversitate de secte filosofice aflate în plin război peste care se ridică, depășindu-le, filosofia newtoniană. Însă nici măcar aceasta nu poate pune capăt războiului sau crizei filosofice. Criza, sectarianismul sunt astfel văzute ca o caracteristică a filosofiei secolului al XVII-lea. Nu prea seamănă a revoluție științifică, nu? E intereastant că într-una dintre cele mai interesante și mai importante cărți despre această perioadă scrise în prima parte a secolului XX, Edwin Arthur Burtt (Metaphysical fountations of modern science) remarcă ceva destul de similar:

One of the most curious and exasperating features of this whole magnificent movement is that none of its great representatives appears to have known with satisfying clarity just what he was doing or how he was doing it. (Burtt, Metaphysical foundations, p. 203)

Situația din secolul al XVII-lea seamănă mai curând (așa cum au remarcat mai mulți istorici ai filosofiei) cu situația generată de Reforma protestantă. Biserica catolică (aristotelianismul) este mai întâi atacată de un front comun grupat în spatele lui Luther: aceștia sunt reformatorii. Curând, însă, partidul reformatorilor se rupe: apar lutherani, calviniști, melanchthonieni etc. (așa cum în filosofie apar cartezienii, gassendiștii, baconienii, platonicienii etc.). Sectarianismul filosofic pare să fie o caracteristică a secolului al XVII-lea.

Dar oare doar a secolului al XVII-lea? Cum era înainte? În definitiv, filosofii s-au certat între ei întotdeanua. O întrebare interesantă ar fi cum se deosebesc școlile filosofice (aristotelicieni, platoniști) de sectele filosofice (cartezieni, gassendiști, newtonieni). Ce caracterizează o sectă?

Vom vedea pe parcursul acestui curs că filosofia secolului al XVII-lea este preocupată într-un mod foarte sistematic de un set de întrebări care nu mai reprezintă, azi, centrul preocupărilor noastre. Întrebări legate de cum se produce eroarea. Este cunoașterea posibilă? Putem ajunge la certitudine? Cum și de ce ne înșelăm? Ce ne înșeală? Cum se ajunge la sectarianism?

Limbajul folosit pentru a descrie eroare este adesea unul medical: se vorbește despre nebunie, căderea minții în stăpânirea pasiunilor, idolatrie. Bacon va folosi termenul de „idoli” în încercarea de a clasifica erorile. Și parcă nimeni nu este mai critic decât el cu privire la efectele nocive ale speculației (Jalobeanu 2018).

Revoluția științifică și istoriografiile modernității: istoria științei și istoria filosofiei

Teza revoluției științifice a fost foarte contestată în ultimii ani. Interesant, ea a început prin a fi contestată la sfârșitul secolului trecut de către istoricii științei; istoricii filosofiei au mai păstrat însă o vreme categoria de „revoluție științifică” pentru a marca marea transformare care are loc în secolul al XVII-lea. Dar s-ar putea ca acest lucru să se datoreze mai curând felului în care nu știm cum să explicăm mai bine marea transformare a secolului al XVII-lea. Dacă vă uitați în două cărți de referință: Cambridge History of Science (vol.III, despre sec. al XVII-lea) nu veți găsi nici o discuție în termeni de „revoluție”. Așa cum a fost remarcat adesea, termenul de „revoluție științifică” nici măcar nu apare în acesastă istorie de referință a științei moderne. Prin contrast, Cambridge History of Philosophy in the Seventeenth Century face adesea apel la această categorie istoriografică. (Luthy, 1999)

Înnoirea (sau decăderea) lumii

Kepler și Bacon nu sunt singurii care exploatează, în scrierile lor, valențele „noului”. Galileo publică în 1610 un mic text revoluționar în care ne povestește că a văzut lucruri noi, lucruri pe care nu le-a mai văzut nimeni niciodată: sateliții lui Jupiter, nenumărate stele din Calea Lactee, invizibile cu ochiul liber, munții și văile de pe lună. Totul, cu ajutorul unui „spion ocular” care avea să fie numit mai târziu telescop. La mijlocul secolului al XVII-lea, Robert Hooke și Antoine van Leuveenhoek afirmă că au descoperit o lume nouă „în mic” – creaturi invizibile, pe care microscopul ni le aduce în fața ochilor, structurile detaliate ale constituenților materiei etc.

Nu toți filosofii sunt entuziasmați în fața contemplării acestor lumi necunoscute. Există și cei înspăimântați de ele. Cei cărora li se pare că infinitul mare și infinitul mic detronează ființa umană din poziția sa centrală în economia creației. Există cei cărora infinitul le dă fiori (ca Pascal) sau cei care exhilarează în fața unei infinități de infinituri mari sau mici (ca Leibniz).

Cine sunt novatores?

Cine sunt cei care au produs, însă, această revoluție? Cine sunt toți acești novatores? De unii ați învățat la alte cursuri de istoria filosofiei, de alții nu – deși ar fi meritat. Primul curs va trece în revistă personajele cu care vom lucra în acest semestru. Vom vedea mai întâi cine erau partizanii filosofiei aristotelice cu care se războiau novatores, vom vedea apoi câteva portrete de novatores, întrebându-ne ce aveau ei în comun. Scopul acestui curs introductiv este să cartografieze teritoriul de care ne vom ocupa un semestru întreg.

Știință și pseudo-științe

Curs de master ținut de Dana Jalobeanu

Miercuri 16-20 (online, pe zoom)

Cursul se adresează studenților de la masteraul de Filosofie și gândire critică însă poate fi luat, în regim de curs opțional, de studenții de la oricare dintre masterele Facultății de filosofie (și de studenți de la alte mastere ale UB). Este un curs introductiv de filosofia științei, axat pe problema demarcației dintre știință și pseudo-științe. Scopul cursului este să discute diferitele formulări ale problemei demarcației, și diferitele soluții propuse pentru formularea unui criteriu de demarcație.

Va fi un curs online, desfășurat pe zoom. Pentru a comunica între noi vom folosi un drop-box în care voi încărca bibliografia pentru seminar, prezentările cursurilor, planul de curs și calendarul, fișele de evaluare etc. În același director, studenții își vor încărca temele scrise.

Cursul și seminarul vor avea loc în limba română, însă majoritatea bibliografiei de seminar este în limba engleză și vom avea, probabil, și invitați la curs vorbitori (doar) de engleză. Studenții pot preda temele scrise atât în limba română cât și în limba engleză.

Cursul va consta din prelegeri dar și discuții cu studenții pe marginea fiecăruia dintre subiectele expuse. Seminarul va avea mai multe componente: vom discuta pe texte distribuite dinainte, dar vom organiza și dezbateri. Pentru a pregăti o dezbatere, studenții vor avea de scris un „statement” (o luare de poziție) pro sau contra tezei enunțate. Aceste texte scrise vor trebui predate înainte de seminar și refăcute după ce dezbaterea a avut loc. În baza lor, studenții vor construi împreună niște articole de tipul „encyclopedia entry” (wikipedia) – învățând, astfel, care este diferența dintre un articol de tip „lucrare de referință” (dicționar, enciclopedie) și un articol personal sau un articol de cercetare.

Prezența la curs și la seminar este obligatorie (pentru a intra în examen studenții trebuie să fi fost prezenți și activi la minimum 8 cursuri și seminarii). Evaluarea se va face pe parcurs, pe mai multe componente: participare la seminar, teme scrise, examen oral (vezi mai jos).

Teme de curs și de seminar

Curs 1 (17 februarie): Știința și pseudo-științele în discursul public. Comunicare, popularizare, ideologie, manipulare.

Curs 2 (24 februarie):  Precursori ai criteriului de demarcație. Scepticismul și problema criteriului

Texte pentru seminar:

Richard Popkin, The History of Scepticism from Savonarola to Bayle, Cap. 1

David K. Hecht, Pseudo-science and the pursuit for truth, in Kaufman & Kaufman, Pseudo-science: The conspiracy against science (în drop-box)

Cursul 3 (3 martie): Popper și criteriul de demarcație: o nouă filosofie a științei

Texte pentru seminar; Karl Popper, Science: Conjectures and Refutations, în Popper, Conjectures and refutations (atenție, e un text complex, luați-vă timp să-l citiți de mai multe ori)

Cursul 4 (10 martie): Demarcația și definirea științei. Cine sunt adversarii?

Texte pentru seminar:Thomas Nickles, The problem of demarcation: History and Future, in Piggliuci, Boudri, The Philosophy of Pseudo-Science.

Cursul 5 (17 martie): Cum demarcăm între știință și pseudo-știință? Studiu de caz: creaționismul științific

Curd & Cover, Philosophy of Science. Cap. I (articolele de Ruse și Laudan, introducerea și concluziile capitolului)

Dezbatere a moțiunii: Creaționismul științific este o pseudo-știință pe când darwinismul este științific (iar acest lucru poate fi demonstrat cu argumente).

Cursul 6 (24 martie) : Forme ale demarcației: normativitate versus practici, Criterii cumulative de demarcație

Feleppa, Robert, 1990. “Kuhn, Popper, and the Normative Problem of Demarcation”, pp. 140–155 in Patrick Grim (ed.) Philosophy of Science and the Occult, 2nd ed, Albany: State University of New York Press

Lakatos, I. Science and Pseudoscience, ibid, 20-27

Seminar: Dezbaterea moțiunii: astrologia este o pseudo-știință

Bibliografie pentru pregătirea dezbaterii: Thagard, P. Why Astrology is a Pseudo-science? In Curd, Cover, 27-38

Ioan Petru Culianu, Eros și Magie în Renaștere (capitolele 2-3)

Cursul 7 (31 martie): Criticii problemei demarcației

Laudan, Larry, 1983. “The demise of the demarcation problem”, pp. 111–127 in R.S. Cohan and L. Laudan (eds.), Physics, Philosophy, and Psychoanalysis, Dordrecht: Reidel.

Cursul 8 (7 aprilie):  Apogeul și decăderea principiului de demarcație

Texte pentru seminar

Massimo Pigliucci, The premature obituary of the Demarcation Problem (Pigliucci, ed., The philosophy of pseudo-science).

Moțiunea pentru debate: Homeopatia este o pseudo-știință

Cursul 9 (14 aprilie) Principiul de demarcație și comunitatea: paradigme, practici și „the science wars”

Texte pentru seminar

Jeffrey Beal, Scientific Soundness and the Problem of Predatory Journals, in in Kaufman & Kaufman, Pseudo-science: The conspiracy against science (în drop-box)

James Robert Brown, Scenes from the Science Wars, cap. 1 din Who Rules in Science (în drop-box)

Debate: De data aceasta vom învăța să formulăm o moțiune. Pornim de la întrebarea: Unde tragem linia de demarcație între medicina științifică și medicina alternativă?

Cursul 10 (21 aprilie): De unde vine puterea de persuasiune a pseudo-științelor?

Pentru debate: Punți alunecoase în psihologie. Cazul hipnozei.

Cursul 11 (28 aprilie): Fizica teoretică și criteriul de demarcație: dincolo de experimente

Texte pentru seminar –studiu de caz – fuziunea la rece

Mallove, Eugene. “CSICOP:“Science Cops” at War with Cold Fusion.” Infinite Energy 4.23 (1999).

Pratkanis, Anthony R. “How to sell a pseudoscience.” Skeptical Inquirer 19.4 (1995): 19-25.

Cursul 12 (12 mai): Caracterul istoric al problemei demarcației

Texte pentru seminar -Studii de caz și dezbateri propuse pentru studenți (homeopatie, hipnoză, telepatie etc.)

Cursul 13 (19 mai): Pseudo-științe. Studii de caz și dezbateri pe teme propuse de studenți (pseudo-arheologie, astrologie etc.).

Evaluare:

Evaluarea va avea următoarele componente

  1. Prezența la curs și seminar este o condiție pentru intrarea în examen (minimum 8 prezențe)
  2. Activitatea la seminar: participarea la dezbateri, întrebări, susținerea unor puncte de vedere (se notează cu 0.5 puncte fiecare intervenție bună).
  3. Pregătirea unui statement pentru dezbateri și rescrierea lui succesivă (după dezbatere) până când ajunge să fie bine argumentat
  4. Redactarea unei recenzii la una dintre cărțile din bibliografie (max. 3000 de cuvinte). Sunt două categorii de cărți pe care le puteți recenza: cărți de popularizare și cărți de filosofia științei. Puteți alege o carte în funcție de nivelul instrucției voastre filosofice.

Materialele scrise se vor încărca în drop-box în folderele fiecăruia dintre voi. Recenziile care ajung în stadiul de texte publicabile vor fi încărcate pe blog (sau se pot publica pe Lets talk about books).

Deadline-uri

  1. Pentru forma 1 a statement-ului argumentativ care exprimă poziția într-o dezbatere – cu o săptămână înainte de dezbatere, în seara zilei de marți (ora 22)
  2. Pentru forma 1 a recenziei (pe care veți primi feed-back și pe care o veți rescrie) – 30 martie ora 22
  3. Pentru forma intermediară (rescrisă) a recenziei – 11 mai ora 22
  4. Pentru forma finală a recenziei: TBA

Bibliografie pentru seminar

Kaufman & Kaufman, Pseudo-science: The conspiracy against science (în drop-box)

Pigliucci, ed., The philosophy of pseudo-science (în drop-box)

Bibliografie suplimentară (pentru pregătirea dezbaterilor)

Michael Shermer, The Skeptic. An Encyclopedia of Pseudoscience (în drop-box)

Cărți de recenzat

Cărți de popularizare a științei

Michael Shermer, De ce cred oamenii în bazaconii, Humanitas, București, 2019 (în drop-box)

Michael Shermer, De ce e Darwin important, Humanitas, București, 2020 (în drop-box)

Peter Damefle, Good Science, Bad Science of just plain bunk, 2012

Alain Sokal, Patrick Brickmont, Intellectual impostures (orice ediție)

Caleb W. Lack, Jacques Rousseau. Critical thinking, science, and pseudoscience: Why we can’t trust our brains. Springer Publishing Company, 2016.

Cărți de filosofia științei

Karl Popper, Conjectures and refutations, orice ediție (atenție, nu e o carte ușoară, luați-vă timp să o citiți)

Philip Kitcher, The Advancement of Science: Science without Legend, Objectivity without Illusions, Oxford University Press, 1995

Thomas Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, orice ediție (de preferință citiți în limba engleză)

Paul Feyerabend, Against method (orice ediție)

Ian Hacking, A social construction of what?, Harvard University Press, 1999

Lee McIntyre, The scientific attitude: Defending science from denial, fraud, and pseudoscience. Mit Press, 2019.

Justin E.H. Smith, Irrationality: A history of the dark side of reason. Princeton University Press, 2020.