Filosofia științei – plan de seminar

Alexandru Liciu

Seminarul cursului de filosofia științei se va desfășura ca un grup de lucru pe text. Studenților li se cere să citească toate textele indicate ca lecturi obligatorii. Pentru unele dintre seminarii există și lecturi suplimentare pentru cei care doresc să citească mai mult. Textele de seminar se găsesc în drop-box-ul cursului.

Prezența la seminar este obligatorie. Studenții care, din motive obiective, sunt siliți să lipsească la un seminar au obligația de a anunța acest lucru printr-un email către titularul de curs și de seminar. Studenții care lipsesc la mai mult de 5 întâlniri de seminar vor fi nevoiți să repete anul (nu se vor putea prezenta la restanță).

Teme de seminar:

  1. Știință și literatură.

Acest prim seminar urmărește trasarea unor delimitări conceptuale. Vom încerca să vedem cu ce alte discipline concurează știința în momentul emergenței acesteia (umanioare, broadly conceived: teologie, educație axată pe clasici, literatură). Urmărind un studiu de caz, vom vedea că știința emerge ca o viziune totalizantă despre lume (”Știința” cu majusculă, dacă vreți), și nu neapărat (doar) ca o metodă de cunoaștere.

Texte de seminar: Huxley- Science and Culture; Huxley- On the Adviseableness of Improving natural Knowledge; Matthew Arnold- Literature and Science.

Obiective: Studenții vor formula întrebări cu privire la natura demersului științific pentru perioada Angliei victoriene. Vom discuta perspectiva lui Huxley, pentru care știința contemporană este o viziune înglobantă asupra lumii mai degrabă decât o metodă. Conform acestei poziții, știința (unitară, deși fragmentată artificial) oferă răspunsuri despre estetic și etic. Acestei poziții i se va opune Matthew Arnold, prin o serie de reflecții epistemologice.

Evaluare: dezbatere de tip warm-up: Știința cu majusculă sau cu minusculă?

2. Știință și filosofie. În seminarele doi și trei, vom discuta dacă -și în ce fel- filosofia (științei) ajunge să fie unul din actorii principali pe scena definirii științei. În acest seminar, ne ocupăm de primul episod al acestui demers, și anume cel care se petrece în secolul al XIX-lea.

Texte de seminar: William Whewell –Introducerea la Philosophy of Inductive Sciences; Th.Huxley- The Progress of Science; Bacon –The Great Instauration, Distribution of Work, partea I.

Obiective: Vom discuta concepția lui Huxley în conformitate cu care progresul științei apare printr-o serie de ”greșeli” (preia termenul Baconian de ”anticipări ale naturii”). Deși indezirabile în prezent, Huxley cosideră că acestea au fost inevitabile în trecut. Aceste greșeli sunt și ceea ce Huxley înțelege prin ”ipoteze” (reformulând, pentru Huxley cunoașterea a progresat prin ”ipoteze” înțelese în sensul de ”anticipări Baconiene ale Naturii”). De asemena, vom analiza întrebări ce emerg din textul lui Whewell: de ce consideră el că calea către o filosofie a științei (philosophy of science) trebuie să treacă mai întâi prin disciplina filosofiei științelor, la plural (philosophy of the sciences?). De ce crede el că e pe cale de a propune o filosofie a științei/științelor? Ce legătură are aceasta cu ”filosofia cunoașterii”/epistemologia (philosophy of knowledge)? Dar cu disciplinele particulare(cf. critica adusă lui Bacon)? În acest sens, câteva pasaje din Bacon ne vor servi drept referințe clarificatoare.

3. Criteriul de demarcație verificaționist

În acest seminar, vom trece la cel de-al doilea episod al discuției începute cu un seminar în urmă, urmărind felul în care demarcația dintre știință și filosofie (a științei) se maturizează la începutul sec. XX.

Texte de seminar: Carnap- The Elimination of Metaphysics Through Logical Analysis of Language; Holton- On Being Caught between Dionysians and Apollonians

Obiective: Studenții vor compara perspectiva lui Carnap cu cea a lui Holton, însă vor analiza critic și fiecare teorie în parte. Pentru Carnap, doar ceea ce poate fi formalizat (bine-format) poate fi inclus în știință (astfel explicându-se și conceptul său de sens), în timp ce restul trebuie exclus drept fiind de natură metafizică. Această idee presupune totuși o relație complicată cu ceea ce Carnap numește ”propoziții de observație” (observation sentences sau protocol sentences), pornind de la care se construiesc defințiile entităților științifice (semne ale bine-formării acestora). Pentru Holton, omul de știință este prins între ceea ce el numește ”noii dionisieci” (atacuri pe baza unor interpretări populare eronate ale științei) și ”apollonieni” (filosofi ai științei, precum Carnap). Este oricare dintre aceste atacuri justificat sau mai curând nejustificat?

4. Știință și pseudo-științe

În acest seminar vom anticipa puțin o serie din discuțiile viitoare, pentru a putea avea o perspectivă de ansamblu asupra problematicii demarcației dintre științe și pseudoștiințe. Folosind două exemple (astrologia și creaționismul), vom arăta cât este de complicat, de fapt, să separi între știință și pseudoștiință.

Texte de seminar: Paul Thagard- Why Astrology is a Pseudoscience; Larry Laudan- Commentary: Science at the Bar- Causes for Concern

Obiective: Studenții vor discuta criteriul multifațetat pe care Thagard îl propune pentru a distinge între știință și pseudoștiință, ce include, față de criteriul verificaționist discutat la cursul/seminarul anterior, nu doar elemente de natură logică, ci și factori sociali sau istorici. După o scurtă perspectivă istorică asupra disciplinei astrologiei, Thaggard arată de ce unele criterii de demarcație propuse anterior sunt insuficiente (pentru el, astrologia satisface atât criteriul verificabilității, cât și pe cel al falsificabilității). Criteriul propus de Thaggard este o conjuncție între elemente ce țin de teorie, unele ce țin de comuniatea celor care propun disciplina discutată, și unele ce țin de contextul istoric (văzut, la rândul său, drept o mixtură între felul în care o teorie reușește de-a lungul timpului să explice noi fapte – numite, în spirit Kuhnian, anomalii- și existența unor teorii concurente). Prin toate acestea, Thaggard înțelege un accent pus pe latura socială a demarcației științei de pseudoștiință. Studenții vor analiza critic propunere lui Thaggard, utilizând atât exemplul astrologiei, cât și alte exemple disponibile. Studenții vor discuta și propunerea lui Laudan, în conformitate cu care putem fi de acord cu condamnarea creaționismului științific, deși –în viziunea lui – invocăm argumetele greșite, bazate pe o preconcepție asupra felului în care funcționează știința. Care sunt, pentru Laudan, criteriile de demarcație?

Evaluare: dezbatere: este astrologia/ creaționismul o disciplină științifică sau pseudoștiințifică?

5. The historicist turn. Știința normală. Discipline și practici.

În acest seminar ne îndreptăm atenția de la discuția despre elementele logice ale științificității (deși nu am discutat exclusiv despre acestea) la așa-numitul historical turn, perspectiva conform căreia criteriile științificității trebuie înțelese istoric. În acest sens, vom începe o discuție asupra unei propuneri clasice, cea oferită de Thomas Kuhn.

Texte de seminar: Thomas Kuhn, The Structure of Scientific Revolutions, ch. 2-4.

Obiective: În acest seminar, studenții vor înțelege, aplica pe exemple, și analiza critic conceptul Kuhnian de știință normală (normal science) drept puzzle-solving. Vom reflecta, de asemenea, asupra conceptului Kuhnian de istorie: de ce e aceasta în stare să ne spună ce e științific și ce nu?

Evaluare: analiză de text, participare activă și la obiect la seminar.

6. Ce este o paradigmă? Sensul restrictiv al paradigmeor, sensul lar al paradigmelor.

Continuăm discuția perspectivei lui Kuhn, aducând în joc un alt concept, conex celui de știință normală, și anume cel de paradigmă, cu multiplele lui redefințiții și ajustări.

Texte de seminar: Ian Hacking- ”Paradigms”, în Daston & Richards (eds.), The Structure of Scientific Revolutions at Fifty

Obiective: Cu ajutorul textului lui Hacking, studenții vor putea analiza critic conceptul Kuhnian de paradigmă, înțeles atât în sensul de exemplar sau de model, dar și de viziune asupra lumii (world-view). Vom discuta și cele trei explicații pe care Kuhn le oferă cu privire la felul în care folosește termenul de ”paradigmă”. Întrebare-bonus: de ce pentru Haking analiza lui Kuhn ține de filosofie (poate de logică flosofică), dar nu de filosofia științei sau de istoria & filosofia științei?

Evaluare: analiză de text, participare activă și la obiect la seminar.

7. Anomalii, descoperiri, revoluții

Texte de seminar: Lakatos- ”Anomalies Versus `Crucial Experiments’”

Obiective: Vom introduce perspectiva lui Lakatos, pentru care știința nu este caracterizată din conjecturi și respingerea acestora (conjectures and refutations, sau trial-and-error procedure), ci de existența unor proiecte de cercetare. Studenții vor analiza critic poziția conform căreia într-un proiect de cercetare nu pot exista experimente cruciale (înțelese în mai multe sensuri, i.e. Lakatos & Grunbaum), ci, de fapt, experimentele crucaiale marchează un clash între două proiecte concurente. De asemenea, ne vom întreba ce înțelege Lakatos prin proiect de cercetare degenerativ.

Evaluare: analiză de text, participare activă și la obiect la seminar.

8. Falsificaționism

Texte de seminar: Popper- ”Science: Conjectures and Reftations”

Obiective: Vom discuta cazul ”revoluției Austriece” (Einstein, Marx, Freud, Adler) propuse de Popper drept ilustrare a teoriei sale a falsificaționismului. În ce fel cotrastează Popper ultimele trei cazuri cu cel dintâi? Este textul lui Popper despre un concept de adevăr, despre un concept de cuantifcare (measurability), sau despre altceva? Care sunt pașii teoriei lui Popper?

9. Problemele falsificaționismului: testabilitate, subdeterminare teoretică (theory ladeness).

Texte de seminar: Duhem – Physical Theory and Experiment

Obiective: În acest seminar studenții vor aprecia critic teza duhemiană în conformitate cu care un experiment nu poate ataca o ipoteză izolată, ci doar un mănunchi de ipoteze, fiind astfel imposibil de stabili ținta atacului experimental. Vom discuta această teză aplicată pe un studiu de caz din istoria științei: dezbaterea Newton-Hooke despre natura luminii și ontologia culorilor. Marchează această dezbatere construcția unui experiment crucial (experimentum crucis)?

Evaluare: analiză de text și a studiului de caz; participare activă și la obiect la seminar.

10. Tipuri de falsificaționism.

Texte de seminar: Lakatos-”Falsificationism and the methodology of research programmes” part. 1

Obiective: Ne vom întreba de ce (și în ce sens) susține Lakatos că Popper oferă un concept naiv de falsificabilitate.

Evaluare: analiză de text, participare activă și la obiect la seminar.

11. Programe de cercetare

Texte de seminar: Lakatos ”Falsificationism and the methodology of reseacrh programmes” part. 2

Obiective: Vom analiza în detaliu conceptul lakatosian de proiect de cercetare.

12. Reconstrucție conceptuală.

Texte de seminar: Lakatos – ”History of Science and its Rational Reconstructions”

Obiective: Vom analiza viziunea lakatosiană cu privire la relația dintre istoriografia științei și filosofia științei. Cum putem oferi un account rațional pentru evoluția conceptuală din știință? Putem interpreta istoria științei normativ?

Evaluare: dezbatere: istorie internalistă a științei vs. istorie externalistă a științei

13. Historical epistemology.

În acest seminar vom discuta o perspectivă ce deschide drumul către o istoricizare mai radicală. Pentru epistemologia istoristă, concepte care până acum au fost văzute drept trans-istorice (concepte precum cel de observație, acuratețe, certitudine, percepție etc.) sunt văzute în cheie istorică.

Texte de seminar: Sturm-  ”Historical Epistemology or History of Epistemology?”

Obiective: Vom discuta felul în care Sturm contratează epistemologia istoristă cu istoria epistemologiei (deși și el acceptă că există curente de graniță între cele două), optând pentru cea din urmă și atacând astfel poziții de tipul Daston & Gallison, argumentând că epistemologia istoristă nu e utilă (useful) pentru probleme epistemologice în genere. Oare cum se pot apăra epistemologii istoriciști? Cum vi se pare ideea că nu există o schimbare istorică a conceptului de percepție, ci doar o schimbare a raportului dintre percepție și alte facultăți (e.g. judecată)? Și care este locul practicilor în toată această poveste?

Evaluare: analiză de text, participare activă și la obiect la seminar.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s