Cursuri și resurse educaționale

Resurse educaționale

Trăim un an fără pereche până acum; unul în care suntem mereu siliți să ne reinventăm, să ne atingem limitele de competență doar pentru a le depăși, din nou. Cu acest blog încerc să pun la dispoziția studenților mei un loc de întâlnire, un depozitar de resurse educaționale și o hartă a cursurilor pe care le țin în prezent la Facultatea de Filosofie. Sper să vă fie de folos. Feed-back most welcome.

Bibliotecile s-au închis. Cursurile au trecut online. Cum ne descurcăm? E mare nevoie de resurse educaționale. Pe de altă parte, răspunsul multora la pandemie a fost să deschidă porțile arhivelor și să treacă în sistem open source. Mai jos aveți o listă de biblioteci electronice pe care eu le-am folosit cu succes.

Gallica (gallica.bnf.fr): pentru că a început mai demult procesul de digitizare, proiectul Gallica (Biblioteca națională a Franței online) rămâne în top, mai ales pentru cei care au nevoie de carte veche.

Biblioteca landului Bayern vine tare din urmă; e o extraordinară resursă de cărți de secolele XVI-XVIII.

EEBO (Early English Books Online) e încă în spatele unul paywall; dar tot mai multe resurse de pe EEBO se găsesc free of charge în arhiva organizată de University of Michigan.

JSTOR și-a scos multe articole la liber, merită investigată.

Poate cea mai dinamică a fost Internet Text Archive, care și-a organizat un foarte eficient sistem de „împrumut”. Cărțile încă sub copyright se pot împrumuta pentru 30 de zile, pentru 14 zile, pentru 1 zi sau chiar pentru… o oră.

Dacă mai aveți linkuri la arhive, biblioteci și resurse electronice, folosiți vă rog câmpul de comentarii pentru a adăuga și semnala.

Cursuri

Dacă vreți să vă înscrieți la cursurile mele, aștept un email la dana.jalobeanu@gmail.com până în data de 15 octombrie.

Cursurile au trecut pe zoom sau pe alte platforme media. Asta le face, desigur, mai greu de ținut, dar mult mai ușor de audiat. Există mult avantaje ale acestui format. Probabil că cel mai important este că putem invita la curs și la seminar experți în subiecte la care nu ne pricepem, poate atât de bine. Colegi sau profesori de pe orice meridian pot, în principiu, participa la o oră, oferind din expertiza lor. Un alt avantaj e că putem deschide cursurile spre studenți de la alte specializari care însă ar vrea să ia un curs în regim opțional la Filosofie. Asta se poate face astăzi mult mai ușor. Poate că sistemul de „credite transferabile” va deveni în sfârșit funcțional?

Dacă vreți să vă înscrieți la cursurile mele, aștept un email la dana.jalobeanu@gmail.com până în data de 15 octombrie. Studenții Universității din București au prioritate dar, în măsura locurilor disponibile, primim și invitați din afară (citiți însă cu atenție cerințele de curs, prezența este de obicei obligatorie pentru cei înscriși). Lista de cursuri se găsește aici (și în meniul principal).

Recipes Transformed, Colloquium Programme, 18-19, 26 November 2021

ICUB-HUmanities, University of Bucharest.

First international colloquium of the research project Recipes, Technologies, Experiments: Enactment and the Emergence of Modern Science (PN-III-P4-ID-PCE-2020-0251). Online

18.11.2021

19:00- 19:20 Welcome Address

19:20-20:00 Arianna Borrelli (Leuphana University of Lünenburg) -Recipes as Tools for Concept Formation in the Work of Giovan Battista Della Porta

20:00-20:40 Dana Jalobeanu (University of Bucharest)The “Missing Results” of Bacon’s Tables: Or Reading the Novum Organum in Context

19.11.2021

16:00-16:40 Stephen Clucas (Birkbeck University of London) – Going with the Alchemical Flow: Schematizing Laboratory Technique in the Late Sixteenth Century

16:40-17:20 Georgiana Hedesan (University of Oxford)Between Incomplete and Philosophical Recipes: Deciphering Van Helmont’s Universal Medicines

17:20-18:00 Alexandru Liciu (University of Cambridge)Francis Bacon’s Chain of Being and the Programme of a New Natural Philosophy

18:00-18:20 Break

18:20-19:00 Laura Georgescu (University of Groningen)Philosophising with Objects: The Role of Artefacts in Digby’s Treatise on Body

19:00-19:40 Doina-Cristina Rusu (University of Groningen) – Distillations, Spirits, and Essences. Experimentation and Matter Theory in the Early Modern Period

19:40-20:20 Mihnea Dobre (University of Bucharest) Constructing Experiments with Glass Drops in Jacques Rohault’s Natural Philosophy

26.11.2021

16:00-16:40 Florike Egmond (University of Leiden) – Cultivating’ the Sea and Reading its Signs: Marine Expertise of the 16th-Century North Sea

16:40-17:20 Benjamin Goldberg (University of Florida) – Concepts of Experience in Royalist Recipe Collections

17:20-17:40 Break

17:40-18-20 Iordan Avramov (Bulgarian Academy of Sciences)Communicating Recipes and Experiments via Letters at the Early Royal Society of London

18:20-19:00 Oana Matei  (University of Bucharest, University of Vasile Goldis, Arad)- Building an Early Modern Science of Vegetation: Nehemiah Grew’s Inquiries into the “Anatomy of Plants”

Plan de curs și seminar: Arta de a pune întrebări

Acest curs își propune să vă ofere o întâlnire cu unul dintre textele fundamentale ale istoriei filosofiei, Scrisorile morale către Lucilius. Grila noastră de citire și interpretare va fi una teoretică, chiar dacă vom porni de la câteva dintre interpretările foarte vehiculate în ultimii ani care văd în textul lui Seneca un exemplu al filosofiei ca „artă de a trăi”. Vom urmări să observăm și să înțelegem cum se formulează întrebările filosofice. Când devine o întrebare, „întrebare filosofică”? Cum citim un text filosofic din această perspectivă? Cum învățăm să punem întrebări?

  • 6 octombrie: Interogația filosofică și „convertirea” la filosofie. Tradiția socratică

Voi numi „tradiție socratică” un anume gen de a practica filosofia ca filosofare centrată pe întrebări și dialog care are, în plus, următoarele caracteristici: se revendică literar sau ideatic de la dialogurile socratice, folosește haina literaturii, inventând personaje (astfel încât contează cine anume dă glas unui enunț), este în mod esențial anti-dogmatică și în care majoritatea întrebărilor rămân fără răspuns. În tradiția socratică, întrebarea este cea care contează. Prin dialog, întrebarea este clarificată, rafinată, mai bine înțeleasă. În acest curs introductiv vom vorbi despre tradiția socratică în istoria filosofiei, cu un accent special pus pe Renaștere și pe modernitatea timpurie.

  • 13 octombrie: Întrebări și interlocutori în Scrisorile lui Seneca.

Găsim în scrisorile lui Seneca o întreagă galerie de personaje. Mai întâi, sunt înțelepții: Socrate și Cato. Apoi, străduitorii pe drumul înțelepciunii, iubitorii de înțelepciune, filosofii (profesori din tinerețe, dar și personaje probabil inventate precum Bassus și Claranus, epicureicul și cu stoicul de la care Seneca ne spune că are atât de învățat). Apoi Seneca și Lucilius însuși, când discipoli, când maeștri, adesea schimbând rolurile între ei. Și, în sfârșit, cei care nu sunt nici înțelepți, nici filosofi, nici discipoli; cei bolnavi de nebunia lumii (stultitia), devianții, cei deveniți „mai-puțin-decât-oameni” (tiranul, de pildă). Citind scrisorile atenți la personaje nu putem să nu ne aducem aminte că Seneca a fost și un autor dramatic aclamat și luat adesea drept model.

Seminar: Scrisorile 1, 2 și 3.

Suplimentar: Scristorile 30 și 66.

  • 20 octombrie: Exerciții spirituale, parcurs pedagogic, teatru filosofic. Filosofia ca medicină a minții.

Seminar: Scrisorile 4, 5, 6 și 11.

Suplimentar: Davies, Mark. “Living with Seneca through His Epistles.” Greece & Rome 61, no. 1 (2014): 68-90.

  • 27 octombrie: Construcția unui personaj filosofic și exercițiile de repoziționare imaginativă.

Scrisorile: 8, 15, 16, 18.

Suplimentar: Scrisoarea 47 (despre sclavie).

  • 3 noiembrie: Teatru filosofic și rolul întrebării

Scrisorile: 9, 27, 29, 30.

  • 10 noiembrie: Întrebări doctrinare, întrebări deschise și răspusuri care dezvrăjesc. A pune mintea în mișcare.

Scrisorile 33, 38, 39.

  • 17 noiembrie: Înțelept și filosof: parcursul cunoașterii și înțelegerea

Scrisorile 31, 41, 44, 48

Suplimentar: Scrisoarea 52 (cele trei categorii de oameni)

  • 24 noiembrie: Întrebarea existențială: ce trebuie să aleg? Viața activă sau viața contemplativă? Datoria față de ceilalți

Scrisorile 19, 51, 55, 67

  • 8 decembrie: Etapele învățării

Scrisorile: 56, 64, 66

Suplimentar: Scrisoarea 58 (Ce putem învăța de la Platon?) (și s-ar putea să trebuiască să citiți și 57 ca să aveți un context)

  • 15 decembrie: Lectură și digestie.

Scrisoarea 84.

Suplimentar: Cititori ai scrisorii 84: Michel de Montaigne.

23 decembrie: Recapitulare și discuții

Discuție de seminar pe marginea scrisorilor scrise de studenți și a tipurilor de personaje „Lucilius” propuse.

  • 5 ianuarie: Conceptul filosofic de bucurie (gaudium) și disputa lui Seneca cu Epicur.

Scrisorile 23, 46 și 59

  • 12 ianuarie: 13. Conceptul filosofic de conciliatio. Conceptul de „umanitate” și rolul lui filosofic.

Scrisorile 121, 122 și 124.

Filosofia științei (2021-2022)

Marți 12-16

Cursul se adresează studenților de anul III de la modulul de Filosofie teoretică, dar poate fi luat în regim de opțional de orice student din Universitatea din București. Cursul va avea o importantă componentă online pe care o vom dezvolta și cu ajutorul blog.

Filosofia științei

Pentru înscrieri și acces la drop-box trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com până în data de 8 octombrie.

Pentru înscrieri trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com.

Cerințe: prezența activă la curs și seminar, cunoașterea limbii engleze.

Oferta: Cursul vă va oferi o imagine de ansamblu asupra filosofiei contemporane a științei. Vom vedea care sunt temele, întrebările și provocările filosofului științei, și ce face ca această specializare să fie una dintre cele mai atractive direcții ale filosofiei contemporane. Cursul va avea și o perspectivă diacronică. Ne vom întreba împreună cum am ajuns aici – în punctul în care filosofia științei este o disciplină exclusiv specializată, din lumea academică, aflată undeva la granița dintre științele tari și filosofie – deși știința este un fenomen esențial al lumii moderne (cu atât mai important cu cât lumea modernă trece dintr-o criză globală în altă criză globală și așteaptă tot mai des răspunsuri de la oamenii de știință). Cum am ajuns ca încrederea în știință să fie în același timp atât de mare (încă așteptăm de la savanți să rezolve probleme precum încălzirea globală sau vaccinul universal) și atât de mică (încăt să le contestăm, adesea, calitatea de experți)?

Studenții vor fi parterneri în acest dialog ce se va desfășura pe parcursul întregului semestru atât față în față, cât și pe acest blog. Vedeți aici cam ce am făcut cu studenții de anul trecut.

Propuneri pentru planul de curs

Modulul I:  ȘTIINȚA ȘI CELELALTE DOMENII ALE CUNOAȘTERII

5 octombrie: Filosofia științei ca discurs academic vs. filosofia științei ca reflecție filosofică cu privire la natura cunoașterii științifice. Un excurs istoric în problematica cunoașterii științifice.

Vedeți aici și niște reflecții introductive cu privire la relația știință, literatură, filosofie.

12 octombrie: Când apare știința modernă?

Am văzut data trecută că nu există un consens la modul în care se poate vorbi despre apariția științei. Unii vorbesc despre știință deja din antichitate (biologia sau politica lui Aristotel, mecanica lui Arhimede, astronomia sau optica lui Ptolemeu sunt „științe”) alții vorbesc despre știința medievală; există mulți care susțin că știința apare în Renaștere/epoca modernă timpurie (fie în secolul XV (Copernic) fie în secolul XVI (Bruno, Kepler, Tartaglia) fie în secolul XVII (Galileo, Descartes, Newton)). Sunt și cei care spun că știința nu apare decât în secolul al XVIII-lea (cu instituționalizarea ei) sau abia în secolul al XIX-lea (când se constituie vocabularul și prestigiul social al omului de știință). În acest curs voi trece în revistă aceste momente și vom explora ce au ele în comun și ce le diferențiază.

Discuție de seminar: C.P. Snow. Cele două culturi. Vom discuta la seminar una dintre acele cărți-pamflet a cărei popularitate a fost imediată și de mare durată; o carte provocatoare despre care se mai vorbește și azi. Căci C.P. Snow a lansat în anii 1950 o provocare la care încă nu știm să răspundem. Care este relația între știință și umanitoare? (Science versus Humanities este o temă tot mai actuală, sunt conferințe și volume dedicate dezbaterilor pe această temă).

Vedeți aici o Cafenea filosofică despre cartea lui C.P. Snow și modul în care se discută despre ea azi. Iar aici, un text în care spun ce cred eu despre semnificația acestei cărți și a dezbaterii provocate de ea.

19 octombrie. Savantul în ambientul său. Știință și educație. Știința normală

Scopul acestui curs este să ne apropiem de o înțelegere a conceptului de știință normală propus de Thomas Kuhn în Structura revoluțiilor științifice. Vă propun să ne apropiem de acest concept pornind de la problema educației științifice. Cum se formează „omul de știință”? E o întrebare esențială pentru Kuhn, care vede în această formare științifică o cheie a înțelegerii științei înseși. Doar că formarea aceasta a variat în istorie (vezi mai jos un exemplu)… Uitându-ne însă la cum s-a cimentat educația științifică la sfârșitul secolului al XIX-lea, am putea înțelege mai bine cine este omul de știință și cum funcționează știința normală.

Câte ceva ca bakground. Aici un text în care discut pe larg despre ce înseamnă „un om educat” și cum stă educația științifică în raport cu educația umanistă (în lumina dezbaterilor provocate de C.P. Snow și ”Cele două culturi”). Iar aici vedeți un scurt filmuleț educațional care ne arată cum stăteau lucrurile în zorii Revoluției Științifice, când Isaac Newton publica una dintre primele cărți de știință. Cărui public i se adresa el? Ce fel de „om educat” avea în vedere?

Discuție de seminar: La seminar vom discuta despre „Ce înseamnă un om educat?” în lumina celor discutate la seminarul precedent și folosind următoarele elemente și referințe suplimentare

  • pornind de la elementele unui sistem de educație în care s-au format o bună parte din marii oameni de știință ai secolului 20, „the mathematical tripos” – vom vedea ce însemna, cum funcționa, care era idealul educațional și tipul de știință normală pe care-l propunea și care erau limitările lui. Vedeți în drop-box o selecție de texte (directorul follow-up la seminar 1)
  • pornind de la faimoasa dezbatere între Th. Huxley și Mathew Arnold (vedeți în drop-box o selecție de texte)

Temă de seminar: A treia cultură (scrieți un text de 2 pagini, pornind de la materialele din drop-box, Follow-up seminar 1). Deadline pentru predare 25 octombrie ora 20.

26 octombrie  Știință și pseudo-științe. Există un criteriu de demarcație?

Vom porni în discuție de la faimosul criteriu de demarcație formulat de K.R. Popper în Conjectures and refutations, și vom vedea care sunt problemele pe care acesta le-a ridicat de-a lungul ultimelor decenii. Și cam ce criterii de demarcație au fost formulate în ultimii ani.

Discuție de seminar: Falsificaționismul. Popper, Conjectures and refutations. (vedeți selecția de texte din drop-box).

Materiale suplimentare: O discuție despre știință și pseudo-științe aici. De ce credem în bazaconii?

Modulul 2: CONSTRUCȚIA TEORETICĂ A ȘTIINȚEI

2 noiembrie : Ce este o paradigmă ? Sensul restrictiv al paradigmelor (exeplarul/modelul). Sensul larg al paradigmelor (the world-view). Rolul raționamentului prin analogie.

Studiu de caz: constituirea paradigmei galileene în știința mișcării (exemplarul și legea căderii libere). Studenții vor avea ca temă de seminar să construiască un blog-post pe un studiu de caz.

Seminar: Kuhn, Structura revoluțiilor științifice (fragmente), și Hacking, Paradigms, in Daston &Richards, The Structure of Scientific Revolutions at 50, 2016.

9 noiembrie: Problema cunoașterii tacite. Cât este cunoaștere tacită în educația științifică?

Seminar: Polyani, The tacit dimension (fragmente), Collins, Tacit and explicit knowledge (fragmente)

9 noiembrie: Anomalii, descoperiri, revoluții.

Discuția se va ocupa de conceptul kuhnian de anomalie. Vom discuta pe mai multe exemple istorice și vom încerca să înțelegem cu acumularea anomaliilor poate duce la o situație de criză și la „revoluția științifică”.

Studiu de caz: nașterea astronomiei observaționale și „cartea care a schimbat lumea” (Galileo Galilei, Sidereus nuncius)

Tema de seminar 2: Ce este o anomalie? Discuție pe un exemplu (un text de 2 pagini, termen de predare 15 noiembrie ora 20).

Modulul 3:  THEORY CHANGE – SCHIMBAREA TEORETICĂ

16 noiembrie: Iraționalitatea revoluțiilor științifice

23 noiembrie: O alternativă: falsificaționismul „sofisticat”.

În acest curs vom reveni la teoria popperiană a falsificaționismului și vom vedea dacă nu ar putea fi „reparată” și elaborată într-o formă în care să poată constitui, totuși, o alternativă la teoria iraționalității revoluțiilor științifice. Vom discuta propunerea formulată cu peste jumătate de veac în urmă de Impre Lakatos. O propunere încă actuală.

Discuție de seminar: vom discuta la seminar o primă parte a articolului Imre Lakatos, “Falsificationism and the methodology of research programmes”, in Lakatos, The methodology of scientific reseach programmes, Philosophical papers vol. 1, edited by John Worrall, Gregory Currie, CUP, 1978 (reprinted). Ne vom concentra pe tipologia falsificaționismului și trăsăturile care diferențiază tipurile de falsificaționism, precum și pe ceea ce au ele în comun.

Aici o scurtă discuție a textului lui Lakatos (scrisă de Alexandru Liciu): Tipuri de falsificaționism

30 noiembrie: Metodologia programelor de cercetare (I)

Discuție de seminar: Lakatos, “Falsificationism and the methodology of research programmes”

Studiu de caz:

7 decembrie : Metodologia programelor de cercetare (II): Între filosofia științei și istoriografie. Ce este reconstrucția conceptuală

În acest curs am tot reconstruit exemple istorice pentru a ilustra conceptele propuse. Cum am făcut acest lucru? Cu ce premise ne-am apropuat de textele exemplificate în studiile de caz? Așa cum am învățat de la Lakatos, istoriografia este o metodă de cercetare încărcată de premise filosofice. Ce este reconstrucția conceptuală? Ce limitări are ea?

Discuție de seminar:

Modulul 4: ABANDONAREA CRITERIULUI DE DEMARCAȚIE ȘI REDEFINIREA SOCIALĂ A ȘTIINȚEI

14 decembrie: SSK și „sociologia științei”

Discuție de seminar:

21 decembrie Epistemologie istoristă. Reconstrucția conceptuală suferă de limitări intrinseci. Epistemologia istoristă ne oferă un alt cadru în care se poate vorbi despre studii de caz istorice – însă este un cadru oarecum riscant, în care „obiectul” de studiu se pierde. Ce înseamnă să spunem că toate conceptele și categoriile noastre au o determinare contextual-istorică?

Studiu de caz și discuție de seminar: Fantoma lui Hamlet sau cum se pierde cunoașterea

VACANȚĂ DE IARNĂ

4 ianuarie: Filosofia experimentului științific: În prima parte a acestui curs am vorbit cu precădere despre teorii, chiar dacă uneori ne-am uitat la felul în care practica precede sau modelează teoria. Cum ar fi dacă am abandona centralitatea noțiunii de teorie? Este ceea ce au făcut o bună parte din filosofii științei la sfârșitul secolului trecut, propunând o folosofie a experimentului.

Discuție de seminar: Ian Hacking, Representing and intervening, fragmente

11 ianuarie: Science as practice. Structures of knowledge. Abandonarea categoriei de „știință” în favoarea categoriei mai largi de „cunoaștere”

Discuție de seminar:

Chestiuni practice: Acest curs se vrea o colaborare activă între toți cei implicați: profesor, seminarist și studenți. Participarea este obligatorie și la fel este parcurgerea bibliografiei minimale. În afara lecturilor și discuțiilor de la curs și seminar (seminarul se va organiza de mai multe ori sub formă de debate iar studenții vor trebui să apere unul sau altul dintre punctele de vedere discutate în bibliografia de seminar) studenții vor mai avea de făcut două lucruri. Vor fi colaboratori activi pe această pagină, pe care vor posta elemente de clarificare, definiții ale conceptelor, întrebări și puncte de vedere personale.

În sfârșit, fiecare student va avea de ales o carte din topul de „cele mai bune cărți de filosofia științei”, carte pe care o va recenza într-un text de 3000 de cuvinte. Detalii despre cum se scrie recenzia aici. Voi vrea să văd două drafturi ale recenziei și vom organiza un colocviu final de susținere în care veți prezenta cărțile pe care le-ați ales și citit.

Epicureism și modernitate: Plan de curs și seminar

Înscrieri până în 6 octombrie, prin email la dana. jalobeanu@gmail.com

Curs opțional de master

Dana Jalobeanu, Andrei Cornea, Grigore Vida

Curs introductiv

  1. Introducere. Epicureismul și tradiția filosofică europeană din Antichitate până în modernitatea timpurie (privire de ansamblu). Cum a ajuns epicureismul să fie „cealaltă filosofie“? Ce texte mai avem, câte s-au pierdut? Cum a stat epicureismul printre celelalte școli? De ce filosofia greacă se împarte pentru Diogenes Laertios în școala lui Platon și școala lui Epicur?

Bibliografie:

Andrei Cornea, „O introducere în filosofia lui Epicur“, în Epicur și epicureismul antic, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Cornea, ediția a II-a, Humanitas, București, 2021, pp. 15–200 (ediția I, 2016).

Modulul I: Epicur (Andrei Cornea)

  • 14 octombrie: Vechiul atomism: Leucip și Democrit. Cum apare ideea atomistă la Leucip, printr-o reinterpretare a gândirii eleate. „Meontologia“ lui Democrit. Teoria „alfabetică“ la Aristotel. Atomismul geometric al lui Platon din Timaios.De ce sunt patru elemente și numai patru: corpurile „perfecte“ și transformările lor. Introducerea teleologiei. Materia primordială (chora)

Seminar:

– Aristotel, Metafizica, I, 4, 985b (traducere, comentariu și note de Andrei Cornea, Humanitas, București, 2007, p. 70)

– Aristotel, Despre generare și nimicire, I, 8, 325a (traducere, note și lămuriri preliminare de Andrei Cornea, Polirom, Iași, 2010, pp. 143–146)

– Democrit, fragmentul B 9 (traducere de Adelina Piatkowski în Filosofia greacă până la Platon, vol. II, partea I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 494)

  • 21 octombrie: Epicur: O teorie senzualistă a cunoașterii. Cosmologia și explicația (pseudo-științifică) fenomenelor naturale

Seminar:

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, III [Epicur și epicureismul antic, p. 205 (Totul și constanța Totului)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, IV–V [Epicur și epicureismul antic, p. 207 (Atomi și vid)]

– Epicur (Usener, 275) [Epicur și epicureismul antic, p. 421/120 (Deosebirea față de Democrit; spațiul orientat, jos și sus)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, VI [Epicur și epicureismul antic, pp. 209–211 (Infinitatea lumilor; opoziție față de Platon, Aristotel și stoici)]

– Epicur (Usener 280–281) [Epicur și epicureismul antic, p. 427/125 (Mișcările atomilor și declinația lor)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, IX [Epicur și epicureismul antic, p. 213 (Senzațiile sunt întotdeauna adevărate)]

  • 28 octombrie: Teologie și anti-metafizică. Lipsa Providenței (a scopului, designului) în Univers, dar fără negarea zeilor.

Seminar:

– Epicur, Scrisoarea către Menoiceus, II (Epicur și epicureismul antic, p. 263)

– Epicur, Maximele fundamentale, I (Epicur și epicureismul antic, p. 275)

– Epicur (Usener 359) (Epicur și epicureismul antic, p. 447/144)

– Lucrețiu, Despre natură, V, 195–207 (Epicur și epicureismul antic, p. 448–449/3)

– Epicur (Usener 368) (Epicur și epicureismul antic, p. 479/174)

Modulul II: Lucrețiu și receptarea epicureismului în lumea romană (Andrei Cornea, Dana Jalobeanu)

  • 4 noiembrie: De rerum natura – context și conținut. Fizica lui Lucrețiu. Cum a putut exista un atât de mare poet, al cărui scop urmărit consecvent a fost acela de a explica un sistem fizic lipsit de orice fior metafizic? Cum se naște poezia din atomi și vid?

Seminar:

– Prologul (I, 1–44) (traducere de Teodor Naum, prefață de Tudor Vianu, note de G. Brătescu, Teodor Naum, E. Toth, Editura Științifică, București, 1965, pp. 21–22 / traducere, prefață și note de D. Murărașu, Minerva, București, 1981, pp. 3–5)

– I, 80–101 (Povestea Ifigeniei) (Naum, pp. 25–26 / Murărașu, pp. 6–7)

– I, 159–174 (Nimic nu se naște din nimic) (Naum, pp. 29–30 / Murărașu, p. 9)

– I, 448–481 [Exemplificarea pentru coniuncta (symbebekota) și eventa (symptomata)] (Naum, pp. 44–45 / Murărașu, pp. 19–20)

– II, 1–19 (Seninătatea înțeleptului) (Naum, pp. 79–80 / Murărașu, p. 45)

– II, 55–61 (Oamenii precum copiii) (Naum, pp. 81–82 / Murărașu, p. 47)

– III, 1–17 (Imnul pentru Epicur) (Naum, p. 139 / Murărașu, p. 88)

– III, 978–1002 (Iadul e în noi) (Naum, pp. 184–185 / Murărașu, pp. 123–124)

– IV, final (Suferințele iubirii ca ilustrare a teoriei simulacrelor) (Naum, pp. 254–255 / Murărașu, pp. 174–175)

– V, 222–234 (Derelicțiunea: omul aruncat în lume) (Naum, pp. 268–269 / Murărașu, p. 185)

Textul original și traducere în engleză:

On the Nature of Things, translated by W. H. D. Rouse, revised by Martin F. Smith (Loeb Classical Library), Harvard University Press, Cambridge/MA, 1982.

  • 11 noiembrie: Criticii epicureismului (1): problema divinului și the argument from design

Seminar: Cicero, De natura deorum (aici am putea organiza o dezbatere între cei care adoptă poziția lui Veleius și cei care adoptă poziția lui Balbus)

Marcus Tullius Cicero, De natura deorum / Despre natura zeilor, traducere, studiu introductiv și note de Mihaela Paraschiv, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2016.

  • 18 noiembrie Criticii epicureismului (2): viața contemplativă, viața activă și rolul politic al prieteniei  (Dana Jalobeanu)

Seneca, Scrisori către Lucilius (fragmente)

Modulul III: Epicureismul în Renaștere și Modernitate (Dana Jalobeanu & Grigore Vida).

  • 25 noiembrie Lucrețiu în Renașterea italiană. Ficino și „arderea” comentariului la Lucrețiu. Giordano Bruno și atomismul. De la literatură la filosofie. (Dana Jalobeanu)

Seminar:

Giordano Bruno, Cina din Miercurea Cenușii, în Opere italiene, vol. I, ediție îngrijită de Smaranda Bratu Elian, Humanitas, București, 2002 (fragmente)

  •  2 decembrie: Renașterea atomismului în Anglia (Dana Jalobeanu)

Seminar:

Francis Bacon, On the Principles and Origins According to the Fables of Cupid and Coelum, în The Oxford Francis Bacon, vol. VI, edited with introduction, notes and commentaries by Graham Rees, Oxford, Clarendon Press, 1996. (fragmente)

  • 9 decembrie Gassendi și „creștinarea” epicureismului. Gassendismul lui Walter Charleton și receptarea lui de către Isaac Newton (Grigore Vida)

Seminar:

Walter Charleton, Physiologia Epicuro-Gassendo-Charltoniana, printed by Tho. Newcomb for Thomas Heath, London, 1654, în special cartea a II-a, cap. 1–3

J.E. McGuire, Martin Tamny, Certain Philosophical Questions: Newton’s Trinity Notebook, Cambridge University Press, Cambridge, 1983, pp. 336–345, 420–425

Thomas Stanley, The History of Philosophy, vol. III, Printed for Humphrey Moseley and Thomas Dring, London, 1660, The Fifth Part: Epicurus, His Life and Doctrine, Written by Petrus Gassendus

  • 16 decembrie Știință experimentală și atomism (Dana Jalobeanu)

Seminar: Evelyn, prefața la Lucrețiu (prima traducere engleză), Theophilus Gale, Court of Gentiles  (istoria filosofiei, epicureismul e un apendice la volum, ilustrând perfect teza „celeilalte filosofii”)

Boyle, The Origin of Forms and Qualities (1666), Prefaţă, Despre natura unei forme şi Despre generare, corupţie şi alterare (traducere de Dana Jalobeanu)

  • 6 ianuarie Newton și Epicureismul (Grigore Vida)

Seminar:

Newton către Bentley, 25 februarie 1692/3, în Isaac Newton, Philosophical Writings, edited by Andrew Janiak, revised edition, Cambridge University Press, Cambridge, 2014, pp. 136–138

Volkmar Schüller, “Newton’s Scholia from David Gregory’s Estate on the Propositions IV Through IX Book III of His Principia“, in Wolfgang Lefèvre (ed.), Between Leibniz, Newton, and Kant, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, 2001, pp. 213-265

  • 13 ianuarie Epicureismul în filosofia politică modernă: Hobbes

Bibliografie suplimentară

Surse primare

  1. Autori antici

Epicurea, ed. Hermann Usener, Leipzig, Teubner, 1887 (ediție anastatică: Cambridge University Press, Cambridge, 2010)

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C.I. Balmuş, studiu introductiv și comentarii de Aram M. Frenkian, Editura Academiei RPR, București, 1963.

Die Fragmente der Vorsokratiker, ed. Hermann Diels–Walther Kranz, ediția a IX-a, Weidmann, Berlin, 1959–1960 (3 vol.)

G. S. Kirk & J. E. Raven, The Presocratic Philosophers, Cambridge University Press, Cambridge, 1971, cap. „The Atomists” (pp. 400–427)

A. A. Long, D. N. Sedley, The Hellenistic Philosophers, vol. I, Cambridge University Press, Cambridge, 1987

Titi Lucreti Cari De rerum natura libri sex (3 vol.), edited with Prolegomena, Critical Apparatus, Translation, and Commentary by Cyril Bailey, Clarendon Press, Oxford, 1947.

  • Autori moderni

Pierre Gassendi, Vie et moeurs d’Epicure, 2 vol., Les Belles Lettres, Paris, 2006

Isaac Newton, The Principia: Mathematical Principles of Natural Philosophy, a New Translation, translated by I. Bernard Cohen and Anne Whitman, with Julia Budenz, University of California Press, Berkeley, 1999

Surse secundare

Andrei Cornea, O istorie a neființei în filozofia greacă, Humanitas, București, 2010

André-Jean Festugière, Epicure et ses dieux, Presses Universitaires de France, Paris, 1996 (prima ediție, 1946). Traducere în engleză: Epicurus and his Gods, trans. by C.W. Chilton, Harvard University Press, Cambridge/MA, 1956

David Furley, Two Studies in the Greek Atomists, Princeton University Press, Princeton, 1967

Anthony Grafton, „The availability of ancient works“, în Charles B. Schmitt, Quentin Skinner, Eckhard Kessler (eds.) The Cambridge History of Renaissance Philosophy, Cambridge University Press, Cambridge, 1988,pp. 767–791

Stephen Greenblatt, Clinamen: Cum a început Renașterea, traducere de Adina Avramescu, Humanitas, București, 2017.

Henry Guerlac, Newton et Epicure, Palais de la Découverte, Paris, 1963

Pierre Hadot, Ce este filozofia antică?, traducere de George Bondor și Claudiu Tipuriță, Polirom, Iași, 1997

Andrew Janiak, Newton as Philosopher, Cambridge University Press, Cambridge, 2008

Andrew Janiak, „Space, Atoms and Mathematical Divisibility in Newton”, Studies in History and Philosophy of Science, vol. 31, nr. 2 (2000), pp. 203–230

Robert Hugh Kargon, Atomism in England from Hariot to Newton, Oxford, Clarendon Press, 1966

Cristoph Lüthy, „The Fourfould Democritus on the Stage of Early Modern Science“, Isis, vol. 91, nr. 3 (2000), pp. 443–479

Cristoph Lüthy, John Murdoch, William Newman (eds.), Late Medieval and Early Modern Corpuscular Matter Theories, Brill, Leiden, 2001

J.E. McGuire, P.M. Rattansi, “Newton and the ‘Pipes of Pan’”, Notes and Records of the Royal Society, vol. 21 (1966), pp. 108–143

Maragret J. Osler (ed.), Atoms, Pneuma and Tranquillity: Epicurean and Stoic Themes in European Thought, Cambridge University Press, Cambridge, 1991

Ada Palmer, Reading Lucretius in the Renaissance, University of Chicago Press, Chicago, 2017

Catherine Wilson, Epicureanism at the Origin of Modernity, Clarendon Press, Oxford, 2008

Recipes Transformed: seventeenth-century perspectives

This is the first international colloquium of our project, Recipes, technologies, experiments: Enactment and the emergence of modern science. Organized by Dana Jalobeanu, Oana Matei and Alexandru Liciu.

IRH-ICUB, Bucharest, 18-19, 26 November 2021

Online

Conference Programme


This is the first colloquium of the research project Recipes, ‘technologies’, experiments: Enactment and the emergence of modern science. It aims to bring together historians of science and philosophy with philosophers of early modern science. The discussions will focus on the transformation of the recipe format from the late sixteenth century to the mid seventeenth century, encompassing fields as diverse as medicine, husbandry, pneumatics, mechanics, alchemy and practical mathematics. The colloquium will be organized by the Institute for Research of the University of Bucharest, the Humanities Division and will take place on zoom on 18-19 November.

Speakers: Ariana Borrelli , Stephen Clucas, Mihnea Dobre, Florike Egmond, Laura Georgescu, Benny Goldberg, Georgiana Hedesan, Dana Jalobeanu, Alexandru Liciu, Oana Matei, Doina-Cristina Rusu.

A provisional programme is available here. For registration please write to oanamatei@yahoo.com

Curs nou: Epicureism și modernitate

Curs ținut la Facultatea de Filosofie de Dana Jalobeanu, Andrei Cornea și Grigore Vida

Epicureismul a fost, încă de la început, un fel de „filosofie alternativă”. ”Cealaltă filosofie” – cea pe care nici aristotelicienii, nici platonicienii, nici stoicii, nu o puteau înțelege și accepta. În antichitatea târzie a rezistat încorporării în sincretismul „helenist” (care punea împreună fără probleme pe Platon cu Aristotel, Seneca și Epictet). A fost, apoi, adversarul permanent al creștinismului ….până foarte târziu în modernitate. În același timp, epicureismul a influențat radical gândirea „științifică” și investigația naturii. Cum și de ce s-a întâmplat așa? Iată ce vom încerca să aflăm pe parcursul acestui semestru.

Curs opțional avansat pentru studenții de la master. Cursul se desfășoară la Facultatea de filosofie dar este deschis și altor studenți de la facultățile de litere, limbi străine, clasice, istorie sau științe exacte. Pentru înscrieri trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com (data limită, 8 octombrie).

Joi, 16-20 (pe zoom)

Acest curs își propune să ofere o viziune de ansamblu asupra filosofiei epicureice și a modului în care a fost receptată în istoria gândirii europene, în Antichitate, Renaștere și Modernitate, cu un accent pus pe impactul epicureismului din modernitatea timpurie asupra „Revoluției științifice”. Este un curs avansat, pentru masteranzii de la filosofie, studii clasice sau alte discipline umaniste. Cursul va avea 2 ore de prelegere și 2 ore de seminar pe text (reading-group). Cursul va avea loc online, pe zoom. Textele pentru seminar vor fi distribuite la prima întâlnire de curs, în format electronic. Găsiți referințele bibliografice în planul de curs (linkul mai jos).

Cursul este gândit pentru masteranzi dar, în măsura locurilor disponibile, putem înscrie și studenți. Prezența la curs/seminar este obligatorie. Va fi un curs în care studenții vor fi parteneri de discuție și de investigație.

Evaluare

  1. Evaluare pe parcurs prin teme scrise de seminar la care veți primi feed-back. Aveți posibilitatea să scrieți și o lucrare de semestru, primind ajutor și feed-back pentru ea.
  2. Examen scris si oral

Înscrieri până în 8 octombrie printr-un email la dana.jalobeanu@gmail.com.

Iar dacă doriți să aflați mai multe, iată discuția de la care a pornit ideea organizării acestui curs:

Dana Jalobeanu on the Historia et inquisitio de animato et inanimato

In this seminar, Dana Jalobeanu invited us to explore one of  Francis Bacon’s lesser known texts, the Historia et inquisitio de animato et inanimato. Starting from the conditions for the apparition of animated bodies, („an enclosed spirit, heat attenuating and dilating the spirit, soft and sticky matter, and a matrix closed up for the right length of time”), Dana started an investigation into the proper place of the Historia et inquisitio in the broader context of Bacon’s corpus of texts, suggesting that it could provide a roadmap to Bacon’s unwritten 4th part of the Great Instauration.

Dana emphasized that, in this project of a systematic inquiry into the domain of animated matter, we find a convoluted, but technical, terminology (inquisitio as a more advanced part of inquiry than the mere historia; „inquisitio inartificialis et in confuso” vs. „inquisitio artificialis”). An important example of such a technical concept – on which we spent some time – are the „canones mobiles”,  i.e. flexible rules and generalizations that are evolving alongside the process of discovery (and which, as it was suggested by the audience, come from a medical tradition, for which the „canones” represent a series of rules agreed upon by the greatest physicians). The use of canones mobiles is relatively widespread in Bacon’s programme (for instance, in the De vijs mortis we are presented with such a canon: „anything that can be constantly fed, and by feeding be wholly restored, is, like the vestal flame, potentially everlasting”). The terminological discussion led to the question of how are such concepts to be organized and what can this tell us about Bacon’s programme of an experimental natural philosophy. Thus, Dana argued that we should distinguish between ”mother-histories” (the first level of inquiry) and the more advanced inquisitio (exploratory experimentation that can be done at different levels of inquiry). We also examined the theory of matter that underpins the discussion on vivification. For Bacon, „vivification” (the switch from inanimate to animate matter) occurs when the „spirits” that make up the matter are disposed in a specific structure (they are „branched”). What we obtain from this is a continuous taxonomy of the animated bodies, since this account also allows for degrees (some things are more „animated” than others). We took the discussion on step further and asked how is it possible for the artificer to produce artificial life in the laboratory. Dana showed that there are two possibilities on the table (controlling the process of „putrefaction” vs. controlling the matter), and then proposed to look closer at some steps towards the production of artificial life, such as the processes of concoction or of enclosed distillation.

The speaker also received a good number of relevant questions from the audience, such as: what is, in this context, the difference between imitating and perfecting nature? Is the whole universe animated, for Bacon? Can we divide the spirits? Can we produce better animals? What role do limit-cases play in the context of vivification (animals that live in extreme environments, deep ground that ceases to be fertile etc.)? Which sort of things can be vivified and which ultimately can not? (Can we vivify gold? How about Paracelsus’s homunculus? Why shouldn’t we try to reproduce it?) Is vivification related to density and rarity?

Oana Matei on Nehemiah Grew’s science of vegetation

In this seminar, Oana Matei presented her work-in-progress related to the way in which Nehemiah Grew planned to build a science of vegetation, with a focus of his “The Anatomy of Plants”. Oana advanced her provisional thesis that the aim of Grew’s book is to organize different processes of nature into theoretical layers, i.e. in a science of vegetation. Thus, we found out that, for, Grew, “digestion is instrumental to fermentation”, while “fermentation is subservient to vegetation”. These notions, alongside some more details on the way that Grew speaks of generation and motion, gave rise to a discussion on the proper terms that we should use in relation to Grew. Some of us tended to see him as a serious experimentalist (indicating possible connection with Robert Hooke or the medical circle to which Grew belonged), while others emphasized  the vitalistic tone of some of his phrases, or even the bits that rather belong to a mechanical philosophy.

In this context, a number of interesting questions were put on the table. Are some of Grew’s notions of Helmontian influence? In which sense does Grew use the notion of „principles” (Nitrous, Acid, Alkaline, Marine, but he also claims that the atoms are „principles”)? Are they more than mere posits? Why did Grew write an anatomy of plants? To which theoretical level does the anatomy belong? Is Grew part of a larger discussion about the merits of the Ancients vs. the merits of the moderns? (is he engaging with the Hippocratic corpus on generation?). How does Grew reconciliate a physics of processes with geometrical observations (that you only see in an instance)? Is Grew involved in a project of creating artificial life? (and how radical was this?). What is, for him, the difference between biological and non-biological entities? How is Grew’s embryology looking like (how do the structures of pre-established order get intro the seed? Are they there to begin with?).

Experimental Fire. Jennifer Rampling at the Recipes and Enactment Research Seminar

In this meeting we discussed Jennifer Rampling (Princeton University)’s concept of “practical exegetics”, as exposed in her book,  The Experimental Fire (University of Chicago Press, 2020). We focused on chapter two (“Medicine and Transmutation”) and three (“Opinion and Epxerience”) of the book, alongside the text of a scholarly debate between Rampling and William Newman (Indiana University).

Professor Rampling began her presentation with the problem of decknamen, i.e. the issue that in the alchemical literature allegorical names were attributed to different substances, which makes it difficult for the reader to understand what is precisely meant in an alchemical text. This, as professor Rampling showed both in her book and in the presentation that she prepared for us, engenders a philosophically fascinating way of reading these texts, a hermeneutical approach that encompasses both practical and theoretical knowledge. In order to understand this process we could ask how would one learn from the alchemical texts. There are, one Rampling’s account, a few important steps: the alchemy apprentice can start, for instance, from acquiring practical knowledge by working for another person (a craftsman). Then, this practical knowledge has to be somehow related to the books written by the forerunners of alchemy. At this point, we notice that different people bring to the fore different sorts of practical knowledge, but also different education or religious confessions. Thus, when one writes one’s own treatises of alchemy, one realizes a “feedback loop”, in which the way of reading is influenced by one’s practice, while one’s practice is in turn influenced by the readings. This process of balancing practical (performative) knowledge and textual analysis is termed by professor Rampling “practical exegetics”. Moreover, focusing on the persona of George Ripley, a 15th century alchemist, Rampling identifies a tradition forged by practical exegetics, the tradition of “sericonian” alchemy (a way of reading alchemical texts that is built around a mineral/vegetable solvent). The adequacy of this tradition is further called into question by William Newman, who proposed as an alternative an alchemical tradition based on the writings of Roger Bacon. As Rampling has shown, this scholarly debate is itself a perfect example of practical exegetics at work.

The audience had several notable questions and comments that were discussed at large during the seminar. How can we know if the materials used and advocated by different alchemists were the same? Can we divide the alchemical practices according to their end (medical use vs. the transmutation of metals)? Which are the tacit theological assumptions behind the positions of different alchemists? Can there be a moral reading of the alchemical texts (especially focusing on the idea of bettering oneself)? Was there ever the case that alchemy apprentices started from theory rather than from practice? If the alchemical processes and their terminology are not standardized, how about operations (e.g. distillation)? Is there a noticeable difference between natural magic and alchemy when it comes to the issue of testimony and authority?

More on the Recipes and Enactment Research Seminar can be found here: https://danajalobeanu.com/research-seminar-recipes-technologies-and-experiments-enactment-and-the-emergence-of-modern-science/

Recipes and technologies of cultivating the best apples and making the finest cider in the works of John Beale

Oana Matei

John Beale (c. 1608-1683) was an early fellow of the Royal Society and a member of the Georgical Committee. On the subject of fruit tree cultivation and cider making Beale published Herefordshire Orchards (1657), “General Advertisements Concerning Cider,” as part of the collective volume of Pomona (1670), and also made important contributions to the Philosophical Transactions  in the 1660s and 1670s.

In Herefordshire Orchards Beale took some recipes from William Lawson and how he further tested them and tried to stabilize them in such a manner to ensure predictable results and to make a technology of cultivating the best apples for cider in the most suited soil.

William Lawson (1553/4-1635) was an English clergyman and writer on gardening who published only one book: A New Orchard and Garden, or, The Best Way for Planting, Grafting, and to Make Any Ground Good for a Rich Orchard (London: Richard Jackson, 1618). Apparently it was the first published book on gardening in the North of England, and its section The Countrie Housewifes Garden was the first  horticultural work written for women.

Lawson’s observations (as recorded by Beale):

“1. That the best way to plant a• Orchard were to turn the ground with a spade in February, and to se• from February till May, every month• some kernels of the best and sounde• apples, or peares &c. finger deep, as a foot distance: And by removing the rest (as time and occasion should advise) to leave the likeliest plant to reside in the naturall place unremoved. Ch. 7. pag. 17.

2. That the kernels of every apple would bring forth apples of the like kind. Chap. 7. pag. 18.

3. That by the leaves of each spiring plant you might distinguish each kind of fruit, whether delicate or harsh, &c. Ch. 7. pag. 18.

4. That trees thus raised might be preserved or continue for a thousand years, &c. Chap. 14. pag. 47.

5. That apples either grafted, or any time removed, could never be sound, durable, or otherwise perfect.” (HO, 1657, 14-15)

Although after a first reading Beale refuted all of them, he then “resolved to make exact triall with patience.” (HO, 1657, 16) and noted down, systematically, all the results that he obtained.

  1. “By diligent enquiry the first Spring I found fourteen severall sorts of these naturall apples, the fruit much differing in tast, shape and colour; some only green and sowrish, some red-straked, some party-coloured, and very pleasant…I now find that the kernells of apples grafted on crab-stocks prove not all crabs, nor (as I guesse) altogether of the kind of that apple, whence the kernell was taken. (HO, 1657, 16-17)
  2. Tis sure that kernells of the same apples, in a far differing soyl, do produce a different apple; but (as I said) still with some inclina∣tion to the originall, if it be the kernell of an ungrafted apple. And this may advertise the best season of designing variety; namely, in applica∣tion of choice compost to the very kernel, as Gab. Plat prescribeth Exp. 14. pag. 210. of the Additions to the excellent Legacy. All other stories, of powring liquors into the bark, or bulk of the tree, are effete and idle phansies, for nine dayes wonder. (HO, 1657, 18-19)
  3. I find the truth, & that much more might be added to Lawsons rules, of distinguishing the hopeful∣nesse of the fruit by the first leaves of the yearling plant. (HO, 1657, 19)
  4. For the incredible durance of apple-trees to a thousand years, I have upon much experience … ‘Tis certainly true (as Gabriel Plat in the foresaid place noteth,) that if a man aime at his present profit, then graffing is his way: but if he aime at the profit of his posterity, then it is best not to graft at all.  … Every aspiring Trunk of some of these naturall apples, is much more lasting than any grafted fruit-tree (HO, 1657, 20-21)
  5. In a grafted plant every bow should be lopped, at the very tops, in apples and peares; not in cherries and plums. In a naturall plant, the bowes should not at all be lopped, but some taken off close to the trunk; that the root at first replantation be not engaged to maintain too many suckers. And this must be done with such discretion, that the top-branches be not too close together; for the naturall plant is apt to grow spiry, & thereby failes of fruitfulnesse. Therefore let the reserved branches be divided at a convenient roundnesse. The branches that are cut off, may be set, and will grow, but slowly. If the top prove spiry or the fruit unkind, then the due remedy must be in graffing.

Neither is graffing to be used only as a remedy. For it doth most certainly improve the kind of the fruit: insomuch that a graft of the same fruit doth meliorate the fruit, as is lately much observed by our Welsh neighbours, who do graffe the Gen∣net-moyle upon the same stock, and thereby obtain a larger apple, more juicy, and better for all uses: and some triplicate their graffings (for a curiosity) upon the same account.

And it is noted amongst us, that a pearmain or any other pleasant fruit either for cider, or the table, is much sweeter, if grafted upon the stock of a Gennet-moyle, or Kydoddin, than if grafted on a crab-stock; though much lesse lasting upon the stock of the Gennet-moyle: the Gennet-moyl being also lesse lasting, especially amongst us, where they are generally planted of large setlings, which must needs wound them in their very beginnings, and therefore hinder their duration.

Also graffing doth much precipitate, or at least expedite the reward, especially if the graffe be taken from a branch that hath some yeares constantly born sound fruit plentifully.” (HO, 1657, 23-25)

We can read Beale’s efforts as attempts to enact and test recipes, eliminate what does not work, propose a systematic approach to investigating the different steps in the cider-making procedure, i.e., building a cider-making technology.

Differences in respect to the recipe format:

-the lack of the imperative: “take that, do that….”

-many trials are presented altogether with both their good and bad results

-the stage of generalization is increased

In his trials, Beale was always asking why and how questions, but he has a bottom up oriented approach which starts from experiments that mainly produce fruits and ends up providing experiments of light. The technology of making cider reflects the transition from the knowledge entailed in old treatises as well as modern books of recipes but based essentially on descriptive accounts accompanied by a set of rules and practically-documented instructions, to a procedure stabilized as a result of repeated experimental attempts and that is able to lead to expected, predictable results.