Teme de cercetare pentru licență și dizertație

Iată mai jos câteva teme de cercetare pentru studenți din care s-ar putea alcătui lucrări de licență și dizertație pe care mi-ar plăcea să le coordonez. Ele au în comun câteva trăsături: cercetarea pornește de la texte primare și se întemeiază pe citirea cu atenție a textelor primare, dacă se poate în limba originală. Fiecare dintre temele indicate poate duce la multe proiecte de cercetare diferite. Fiecare dintre ele se poate transforma și într-un proiect editorial de traducere și interpretare a unor texte care, în general, nu există în limba română.

  1. Între fizică experimentală și filosofie: dezbaterile cu privire la existența vidului în secolul al XVII-lea

Aceasta este o temă foarte generoasă pe care se pot facem multe lucrări, în funcție de unghiul de abordare și autorii studiați. Cam toți filosofii secolului al XVII-lea sunt angajați în aceste dezbateri: Descartes și Pascal, Boyle și Hobbes (dintre cei mai cunoscuți), Roberval și Jean Pequet și Henry Power dintre cei mai puțin cunoscuți, dar cu atât mai interesanți. Problema demonstrației experimentale a existenței vidului pune în discuție relația dintre teorie și experiment, metoda cercetării, chiar și relația între domeniile mari ale cunoașterii, precum fizica, metafizica și teologia. Sau relația antici-moderni (căci a afirma existența vidului însemna să negi aristotelianismul și să propui o nouă filosofie). Mă interesează în special un student cu care să lucrăm pe texte care se ocupă de experimentele barometrice (ale lui Torricelli) și pe cele două momente cheie – anii 1640-1650 în Franța (Descartes, Pascal, Roberval, Pequet) și anii 1650-1670 în Anglia (Henry Power, Robert Boyle, dezbaterea Boyle-Hobbes). Tot aici m-ar interesa să lucrez cu un student pe textul fundamental al lui Robert Boyle, New experiments physico-mecanical touching the Spring of the Air (1660). Un text care ar merita și tradus & publicat în limba română.

Bibliografie de pornire: cartea fundamentală a lui Shapin & Shaffer, Leviathan and the air pump, și articolele clasice ale lui Charles Webster despre descoperirea legii lui Boyle. După ce treceți prin bibliografia de pornire, vă aștept să discutăm 🙂

2. Problemele cosmologiei carteziene: De ce este abandonat Le monde?

În 1633, la auzul veștii despre condamnarea lui Galileo, Descartes anunță că va abandona lucrul la tratatul său cosmologic. Pe care nu-l mai reia niciodată. Pe de altă parte, o parte din ideile din Le monde sunt rezumate în Discours. Așa că poate că abandonul nu se justifică exclusiv prin prisma prudenței. Poate că ceva din teoriile exprimate în Le monde nu se mai regăsesc în scrierile lui Descartes de mai târziu (ca de pildă Principiile filosofiei). Ar fi interesant ce. Și un student care a citit Descartes și vrea să mai citească (mult) Descartes, ar putea scoate de aici o super-lucrare.

3. Cum este determinat filosofic ceea ce vedem prin microscop? Henry Power și Robert Hooke

Toată lumea a auzit de Micrografia lui Robert Hooke. Aproape nimeni nu a auzit de Experimental philosophy a lui Henry Power. Deși ultima a fost publicată cu un an înainte de Micrografia, și are o substanțială parte întâi în care e vorba despre aceleași observații și experimente microscopice. Și Hooke și Power încep cu descrierea modului în care se vede prin microscop un purice. Doar că puricele unuia și puriecele celuilalt nu par să fie același obiect. O comparație între cele două texte oferă un prilej minunat de a vorbi despre așa numita theory laddeness of observation (o temă importantă în filosofia științei) dar și despre statutul observației și al experimentului în raport cu teoria în modernitatea timpurie. Ca și despre o „dispută de prioritate” care n-a ajuns niciodată în public. L-a copiat Hooke pe Power?

Bibliografie de pornire: articolele clasice ale lui Charles Webster, și cele două cărți ale lui Hooke și Power.

E un subiect de cercetare mai puțin făcut, pe care se poate lucra în multe feluri, căci vorbim de un teren aproape viran la intersecția dintre istoria filosofiei și istoria și filosofia științei.

4. Ce fel de „fabulă” este Noua Atlantidă?

În prefața la Noua Atlantidă, editorul textului (William Rawley) ne spune că avem în față o fabulă. Bacon are o foarte interesantă teorie despre fabule (și o carte pe tema asta, De sapientia veterum/Despre înțelepciunea anticilor). Deși pare de necrezut, nimeni n-a încercat încă să explice ce înseamnă că Noua Atlantidă este o fabulă din perspectiva teoriei lui Bacon despre fabule.

Bibliografie de pornire: articolul meu despre fabule din Encyclopedia of Early Modern Philosophy and the Sciences, articolul Annei Maria Hartmann despre Noua Atlantidă, Noua Atlantidă și De sapientia veterum (traducerea engleză din ediția Spedding).

5. De ce acceptă Kepler observațiile astronomice ale lui Galileo fără să fi văzut înainte un telescop?

E un episod foarte des citat în istoria și filosofia științei (vezi cartea lui Mario Biagioli). Kepler primește Sidereus nuncius și răspunde cu un text elogios, super-interesant, în care ia de bune observațiile lui Galileo și își imaginează cum ar arăta viața pe Lună (ce fel de oameni, ce fel de case etc.). Doar că Kepler nu avea un telescop (în 1611, doar Galileo avea unul). Înseamnă asta că Kepler a acceptat dovezile lui Galileo în mod necritic? Sau că argumentele retorice ale Sidereus nuncius sunt atât de puternice și de convingătoare încât nu e nevoie de telescop pentru a înțelege și „vedea” cu ochii minții cum ar trebui să arate „adevăratul” univers copernican? Sau este vorba despre cu totul altceva?

Bibliografie de plecare: Galileo, Sidereus nuncius (ediția în limba română e aici foarte bună) și răspunsul lui Kepler (există o ediție bună în limba engleză).

6. Sfânta alianță: Newton, Bentley și alianța religiei cu știința newtoniană în Anglia secolului al XVIII-lea

Se tot vorbește despre conflictul dintre știință și religie în secolul al XVII-lea, despre cazul Galileo, despre punerea la index a unor faimoase teorii științifice. Există însă un caz interesant de alianță între știință și religie. Acesta se petrece la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea în jurul „conferințelor Boyle” și începe cu o faimoasă corespondență filosofică, cea dintre episcopul Richard Bentley și Isaac Newton. Ar fi interesant de explorat acest episod din punct de vedere istorico-filosofic. Ar fi interesant de tradus și de publicat corespondența și în limba română.

Bibliografie de plecare: Corespondența Newton-Bentley (se găsește pe Newton Project), articolele lui John Henry pe tema asta. Corespondența Newton-Bentley a fost foarte studiată din perspectiva faimoasei întrebări cu privire la „acțiunea la distanță”.

7. Francis Bacon și disciplina stoică a „medicinei minții”

Aceasta este o temă foarte largă care pleacă de la citirea cărții I a Noului Organon și a altor texte conexe și se întreabă asupra originilor teoriei idolilor și a posibilelor conexiuni cu filosofia neostoică (foarte la modă în epoca lui Bacon). Mă interesează în special cum l-a citit Bacon pe Seneca. E un domeniu foarte fertil de investigație pe care se pot face multe tipuri de lucrări 🙂 Toate însă necesită o bună cultură filosofică și lecturi ceva mai ample de istorie a filosofiei (așa că e mai curând o lucrare de master decât de licență)

8. Care este viziunea baconiană a progresului?

E un subiect despre care s-a scris foarte mult, căci Bacon este creditat cu „inventarea” noțiunii de progres. Însă majoritatea lucrurilor care s-au spus despre progres la Bacon nu pleacă de la textul primar. Aș fi interesată să lucrăm cu unul sau mai mulți studenți pe acele dintre textele lui Bacon în care se vorbește despre „advancement of learning” și să vedem ce înseamnă, de fapt.

Bibliografie de pornire: Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii (tradusă de Dana Jalobeanu și Grigore Vida).

9. Filosofie și literatură: Preistoria dezbaterii despre cele două culturi

Cartea lui C:P. Snow, The two cultures este unul dintre acele documente manifest despre care se crede că ar caracteriza secolul XX. În fapt, textul are foarte mulți precursori: în secolul al XIX-lea, sau chiar în secolul al XVIII-lea. M-am apucat la un moment dat să investighez acești precursori și aș fi interesată să continui. Pe acest subiect se pot face multe lucrări, se pot traduce texte care nu există în limba română, se poate învăța filosofie.

Bibliografie de pornire: Puteți începe de la bibliografia indicată în cele 5-6 articole de pe blogul Ce mai citim (scrise de Dana Jalobeanu și Alexandru Liciu).

Plan de curs și seminar: Arta de a pune întrebări

Acest curs își propune să vă ofere o întâlnire cu unul dintre textele fundamentale ale istoriei filosofiei, Scrisorile morale către Lucilius. Grila noastră de citire și interpretare va fi una teoretică, chiar dacă vom porni de la câteva dintre interpretările foarte vehiculate în ultimii ani care văd în textul lui Seneca un exemplu al filosofiei ca „artă de a trăi”. Vom urmări să observăm și să înțelegem cum se formulează întrebările filosofice. Când devine o întrebare, „întrebare filosofică”? Cum citim un text filosofic din această perspectivă? Cum învățăm să punem întrebări?

  • 6 octombrie: Interogația filosofică și „convertirea” la filosofie. Tradiția socratică

Voi numi „tradiție socratică” un anume gen de a practica filosofia ca filosofare centrată pe întrebări și dialog care are, în plus, următoarele caracteristici: se revendică literar sau ideatic de la dialogurile socratice, folosește haina literaturii, inventând personaje (astfel încât contează cine anume dă glas unui enunț), este în mod esențial anti-dogmatică și în care majoritatea întrebărilor rămân fără răspuns. În tradiția socratică, întrebarea este cea care contează. Prin dialog, întrebarea este clarificată, rafinată, mai bine înțeleasă. În acest curs introductiv vom vorbi despre tradiția socratică în istoria filosofiei, cu un accent special pus pe Renaștere și pe modernitatea timpurie.

  • 13 octombrie: Întrebări și interlocutori în Scrisorile lui Seneca.

Găsim în scrisorile lui Seneca o întreagă galerie de personaje. Mai întâi, sunt înțelepții: Socrate și Cato. Apoi, străduitorii pe drumul înțelepciunii, iubitorii de înțelepciune, filosofii (profesori din tinerețe, dar și personaje probabil inventate precum Bassus și Claranus, epicureicul și cu stoicul de la care Seneca ne spune că are atât de învățat). Apoi Seneca și Lucilius însuși, când discipoli, când maeștri, adesea schimbând rolurile între ei. Și, în sfârșit, cei care nu sunt nici înțelepți, nici filosofi, nici discipoli; cei bolnavi de nebunia lumii (stultitia), devianții, cei deveniți „mai-puțin-decât-oameni” (tiranul, de pildă). Citind scrisorile atenți la personaje nu putem să nu ne aducem aminte că Seneca a fost și un autor dramatic aclamat și luat adesea drept model.

Seminar: Scrisorile 1, 2 și 3.

Suplimentar: Scristorile 30 și 66.

  • 20 octombrie: Exerciții spirituale, parcurs pedagogic, teatru filosofic. Filosofia ca medicină a minții.

Seminar: Scrisorile 4, 5, 6 și 11.

Suplimentar: Davies, Mark. “Living with Seneca through His Epistles.” Greece & Rome 61, no. 1 (2014): 68-90.

  • 27 octombrie: Construcția unui personaj filosofic și exercițiile de repoziționare imaginativă.

Scrisorile: 8, 15, 16, 18.

Suplimentar: Scrisoarea 47 (despre sclavie).

  • 3 noiembrie: Educație și progres pe drumul filosofiei

Scrisorile: 19, 25, 25, 26, 44 și 47..

  • 10 noiembrie: Despre prietenie și comunitatea filosofilor

Scrisorile 9, 34, 35, 36.

  • 17 noiembrie: Înțelept și filosof: parcursul cunoașterii și înțelegerea

Scrisorile 23, 31, 50, 52

  • 24 noiembrie: Etapele învățării și scara virtuților

Scrisorile: 56, 64, 66

Suplimentar: Scrisoarea 58 (Ce putem învăța de la Platon?) (și s-ar putea să trebuiască să citiți și 57 ca să aveți un context)

  • 8 decembrie: Ce sunt „întrebările filosofice”?

Scrisorile 56, 57 și 58.

Discuții pe marginea scrisorilor imaginare către Seneca scrise de studenți.

  • 15 decembrie: Recunoștința și cimentarea frăției umane

Scrisoarile 73, 81

Discuții pe marginea srisorilor imaginare către Seneca scrise de studenți.

23 decembrie: Frăția umană și republica înțelepților

Scrisorile 84, 90, 91

Discuție de seminar pe marginea scrisorilor scrise de studenți și a tipurilor de personaje „Lucilius” propuse.

  • 5 ianuarie: Conceptul filosofic de bucurie (gaudium) și disputa lui Seneca cu Epicur.

Scrisorile 23, 46 și 59

  • 12 ianuarie: 13. Conceptul filosofic de conciliatio. Conceptul de „umanitate” și rolul lui filosofic.

Scrisorile 121, 122 și 124.

Filosofia științei (2021-2022)

Marți 12-16

Cursul se adresează studenților de anul III de la modulul de Filosofie teoretică, dar poate fi luat în regim de opțional de orice student din Universitatea din București. Cursul va avea o importantă componentă online pe care o vom dezvolta și cu ajutorul blog.

Filosofia științei

Pentru înscrieri și acces la drop-box trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com până în data de 8 octombrie.

Pentru înscrieri trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com.

Cerințe: prezența activă la curs și seminar, cunoașterea limbii engleze.

Oferta: Cursul vă va oferi o imagine de ansamblu asupra filosofiei contemporane a științei. Vom vedea care sunt temele, întrebările și provocările filosofului științei, și ce face ca această specializare să fie una dintre cele mai atractive direcții ale filosofiei contemporane. Cursul va avea și o perspectivă diacronică. Ne vom întreba împreună cum am ajuns aici – în punctul în care filosofia științei este o disciplină exclusiv specializată, din lumea academică, aflată undeva la granița dintre științele tari și filosofie – deși știința este un fenomen esențial al lumii moderne (cu atât mai important cu cât lumea modernă trece dintr-o criză globală în altă criză globală și așteaptă tot mai des răspunsuri de la oamenii de știință). Cum am ajuns ca încrederea în știință să fie în același timp atât de mare (încă așteptăm de la savanți să rezolve probleme precum încălzirea globală sau vaccinul universal) și atât de mică (încăt să le contestăm, adesea, calitatea de experți)?

Studenții vor fi parterneri în acest dialog ce se va desfășura pe parcursul întregului semestru atât față în față, cât și pe acest blog. Vedeți aici cam ce am făcut cu studenții de anul trecut.

Propuneri pentru planul de curs

Modulul I:  ȘTIINȚA ȘI CELELALTE DOMENII ALE CUNOAȘTERII

5 octombrie: Filosofia științei ca discurs academic vs. filosofia științei ca reflecție filosofică cu privire la natura cunoașterii științifice. Un excurs istoric în problematica cunoașterii științifice.

Vedeți aici și niște reflecții introductive cu privire la relația știință, literatură, filosofie.

12 octombrie: Când apare știința modernă?

Am văzut data trecută că nu există un consens la modul în care se poate vorbi despre apariția științei. Unii vorbesc despre știință deja din antichitate (biologia sau politica lui Aristotel, mecanica lui Arhimede, astronomia sau optica lui Ptolemeu sunt „științe”) alții vorbesc despre știința medievală; există mulți care susțin că știința apare în Renaștere/epoca modernă timpurie (fie în secolul XV (Copernic) fie în secolul XVI (Bruno, Kepler, Tartaglia) fie în secolul XVII (Galileo, Descartes, Newton)). Sunt și cei care spun că știința nu apare decât în secolul al XVIII-lea (cu instituționalizarea ei) sau abia în secolul al XIX-lea (când se constituie vocabularul și prestigiul social al omului de știință). În acest curs voi trece în revistă aceste momente și vom explora ce au ele în comun și ce le diferențiază.

Discuție de seminar: C.P. Snow. Cele două culturi. Vom discuta la seminar una dintre acele cărți-pamflet a cărei popularitate a fost imediată și de mare durată; o carte provocatoare despre care se mai vorbește și azi. Căci C.P. Snow a lansat în anii 1950 o provocare la care încă nu știm să răspundem. Care este relația între știință și umanitoare? (Science versus Humanities este o temă tot mai actuală, sunt conferințe și volume dedicate dezbaterilor pe această temă).

Vedeți aici o Cafenea filosofică despre cartea lui C.P. Snow și modul în care se discută despre ea azi. Iar aici, un text în care spun ce cred eu despre semnificația acestei cărți și a dezbaterii provocate de ea.

19 octombrie. Savantul în ambientul său. Știință și educație. Știința normală

Scopul acestui curs este să ne apropiem de o înțelegere a conceptului de știință normală propus de Thomas Kuhn în Structura revoluțiilor științifice. Vă propun să ne apropiem de acest concept pornind de la problema educației științifice. Cum se formează „omul de știință”? E o întrebare esențială pentru Kuhn, care vede în această formare științifică o cheie a înțelegerii științei înseși. Doar că formarea aceasta a variat în istorie (vezi mai jos un exemplu)… Uitându-ne însă la cum s-a cimentat educația științifică la sfârșitul secolului al XIX-lea, am putea înțelege mai bine cine este omul de știință și cum funcționează știința normală.

Câte ceva ca bakground. Aici un text în care discut pe larg despre ce înseamnă „un om educat” și cum stă educația științifică în raport cu educația umanistă (în lumina dezbaterilor provocate de C.P. Snow și ”Cele două culturi”). Iar aici vedeți un scurt filmuleț educațional care ne arată cum stăteau lucrurile în zorii Revoluției Științifice, când Isaac Newton publica una dintre primele cărți de știință. Cărui public i se adresa el? Ce fel de „om educat” avea în vedere?

Discuție de seminar: La seminar vom discuta despre „Ce înseamnă un om educat?” în lumina celor discutate la seminarul precedent și folosind următoarele elemente și referințe suplimentare

  • pornind de la elementele unui sistem de educație în care s-au format o bună parte din marii oameni de știință ai secolului 20, „the mathematical tripos” – vom vedea ce însemna, cum funcționa, care era idealul educațional și tipul de știință normală pe care-l propunea și care erau limitările lui. Vedeți în drop-box o selecție de texte (directorul follow-up la seminar 1)
  • pornind de la faimoasa dezbatere între Th. Huxley și Mathew Arnold (vedeți în drop-box o selecție de texte)

Temă de seminar: A treia cultură (scrieți un text de 2 pagini, pornind de la materialele din drop-box, Follow-up seminar 1). Deadline pentru predare 25 octombrie ora 20.

26 octombrie  Știință și pseudo-științe. Există un criteriu de demarcație?

Vom porni în discuție de la faimosul criteriu de demarcație formulat de K.R. Popper în Conjectures and refutations, și vom vedea care sunt problemele pe care acesta le-a ridicat de-a lungul ultimelor decenii. Și cam ce criterii de demarcație au fost formulate în ultimii ani.

Discuție de seminar: Falsificaționismul. Popper, Conjectures and refutations. (vedeți selecția de texte din drop-box).

Materiale suplimentare: O discuție despre știință și pseudo-științe aici. De ce credem în bazaconii?

Modulul 2: CONSTRUCȚIA TEORETICĂ A ȘTIINȚEI

2 noiembrie : Ce este o paradigmă ? Sensul restrictiv al paradigmelor (exeplarul/modelul). Sensul larg al paradigmelor (the world-view). Rolul raționamentului prin analogie.

Studiu de caz: Rolul paradigmei în formularea unei probleme. Ce înseamnă test, testare, și rezolvare? Experimentul lui Eddington și „revoluția” einsteiniană.

Seminar: Vedeti textele din drop-box. Aveți aici și o prezentare pe scurt a problemelor filosofice pe care le ridică experimentul lui Eddington, autor Alexandru Liciu.

9 noiembrie: Problema cunoașterii tacite. Cât este cunoaștere tacită în educația științifică?

Seminar: Polyani, The tacit dimension (fragmente), Collins, Tacit and explicit knowledge (fragmente)

16 noiembrie: Anomalii, descoperiri, revoluții.

Discuția se va ocupa de conceptul kuhnian de anomalie. Vom discuta pe mai multe exemple istorice și vom încerca să înțelegem cu acumularea anomaliilor poate duce la o situație de criză și la „revoluția științifică”.

Studiu de caz: nașterea astronomiei observaționale și „cartea care a schimbat lumea” (Galileo Galilei, Sidereus nuncius)

Modulul 3:  THEORY CHANGE – SCHIMBAREA TEORETICĂ

23 noiembrie: Theory ladeness și underdetermination: două concepte esențiale

Pierre Duhem, The aim and structure of the scientific theory (1) – ce înseamnă experimentare? Interpretarea și smerenia epistemică a cercetătorului.

30 noiembrie – Zi liberă

Vom folosi zilele libere pentru începe să redactăm Tema 2.

Tema 2: răspundeți la una din următoarele întrebări (la alegere)

  1. Care sunt argumentele lui Hooke în baza cărora afirmă că experimentul lui Newton nu este un experiment crucial ? Are oare dreptate ?
  2. Dacă vă uitați la felul în care este construită lucrarea lui Newton și la modul în care înregistrează rezultatele experimentului crucial, puteți identifica elemente ale ceea ce Duhem numește „le bon sens” ?

Vom lucra la tema 2 în doi pași: mai întâi veți identifica argumentele/elementele sub formă de listă (bulet point list) și le vom discuta la seminar. Apoi veți redacta textul. Pentru deadline-uri vezi drop-box.

7 decembrie Tipuri de falsificanționism (I)

În acest curs vom discuta despre experimentele cruciale din fizică pe un exemplu: disputa Newton-Hooke cu privire la natura luminii. Ne vom uita la elementele metodologice ale acestei dispute și la cum cei doi protagoniști construiesc definiții diferite ale noțiunii de experiment crucial. Vom reflecta la teza Duhem cu privire la imposibilitatea experimentelor cruciale în fizică și ne vom întreba dacă putem identifica în această dezbatere elemente ale ceea ce Duhem numește „le bon sens”.

14 decembrie TIpuri de falsificaționism (II)

În acest curs vom reveni la teoria popperiană a falsificaționismului și vom vedea dacă nu ar putea fi „reparată” și elaborată într-o formă în care să poată constitui, totuși, o alternativă la teoria iraționalității revoluțiilor științifice. Vom discuta propunerea formulată cu peste jumătate de veac în urmă de Impre Lakatos. O propunere încă actuală.

Discuție de seminar: vom discuta la seminar o primă parte a articolului Imre Lakatos, “Falsificationism and the methodology of research programmes”, in Lakatos, The methodology of scientific reseach programmes, Philosophical papers vol. 1, edited by John Worrall, Gregory Currie, CUP, 1978 (reprinted). Ne vom concentra pe tipologia falsificaționismului și trăsăturile care diferențiază tipurile de falsificaționism, precum și pe ceea ce au ele în comun.

Aici o scurtă discuție a textului lui Lakatos (scrisă de Alexandru Liciu): Tipuri de falsificaționism

21 decembrie: Metodologia programelor de cercetare (II)

Discuție de seminar: Lakatos, “Falsificationism and the methodology of research programmes (partea a II-a, de la Falsificaționismul sofisticat încolo)

Modulul 4: REDEFINIREA SOCIALĂ A ȘTIINȚEI

4 ianuarie: Construcția socială a științei. Epistemologie istoristă

Reconstrucția conceptuală suferă de limitări intrinseci. Epistemologia istoristă ne oferă un alt cadru în care se poate vorbi despre studii de caz istorice – însă este un cadru oarecum riscant, în care „obiectul” de studiu se pierde. Ce înseamnă să spunem că toate conceptele și categoriile noastre au o determinare contextual-istorică?

Studiu de caz și discuție de seminar: Fantoma lui Hamlet sau cum se pierde cunoașterea

11 ianuarie: Science as practice. Structures of knowledge. Abandonarea categoriei de „știință” în favoarea categoriei mai largi de „cunoaștere”

Seminar: Discutarea cărților citite și a recenziilor.

Discuție de seminar:

Chestiuni practice: Acest curs se vrea o colaborare activă între toți cei implicați: profesor, seminarist și studenți. Participarea este obligatorie și la fel este parcurgerea bibliografiei minimale. În afara lecturilor și discuțiilor de la curs și seminar (seminarul se va organiza de mai multe ori sub formă de debate iar studenții vor trebui să apere unul sau altul dintre punctele de vedere discutate în bibliografia de seminar) studenții vor mai avea de făcut două lucruri. Vor fi colaboratori activi pe această pagină, pe care vor posta elemente de clarificare, definiții ale conceptelor, întrebări și puncte de vedere personale.

În sfârșit, fiecare student va avea de ales o carte din topul de „cele mai bune cărți de filosofia științei”, carte pe care o va recenza într-un text de 3000 de cuvinte. Detalii despre cum se scrie recenzia aici. Deadline-uri: pentru primul draft al recenziei, 30 decembrie. Pentru draftul 2 al recenziei 10 ianuarie ora 20.

Epicureism și modernitate: Plan de curs și seminar

Înscrieri până în 6 octombrie, prin email la dana. jalobeanu@gmail.com

Curs opțional de master

Dana Jalobeanu, Andrei Cornea, Grigore Vida

Curs introductiv

  1. Introducere. Epicureismul și tradiția filosofică europeană din Antichitate până în modernitatea timpurie (privire de ansamblu). Cum a ajuns epicureismul să fie „cealaltă filosofie“? Ce texte mai avem, câte s-au pierdut? Cum a stat epicureismul printre celelalte școli? De ce filosofia greacă se împarte pentru Diogenes Laertios în școala lui Platon și școala lui Epicur?

Bibliografie:

Andrei Cornea, „O introducere în filosofia lui Epicur“, în Epicur și epicureismul antic, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Cornea, ediția a II-a, Humanitas, București, 2021, pp. 15–200 (ediția I, 2016).

Modulul I: Epicur (Andrei Cornea)

  • 14 octombrie: Vechiul atomism: Leucip și Democrit. Cum apare ideea atomistă la Leucip, printr-o reinterpretare a gândirii eleate. „Meontologia“ lui Democrit. Teoria „alfabetică“ la Aristotel. Atomismul geometric al lui Platon din Timaios.De ce sunt patru elemente și numai patru: corpurile „perfecte“ și transformările lor. Introducerea teleologiei. Materia primordială (chora)

Seminar:

– Aristotel, Metafizica, I, 4, 985b (traducere, comentariu și note de Andrei Cornea, Humanitas, București, 2007, p. 70)

– Aristotel, Despre generare și nimicire, I, 8, 325a (traducere, note și lămuriri preliminare de Andrei Cornea, Polirom, Iași, 2010, pp. 143–146)

– Democrit, fragmentul B 9 (traducere de Adelina Piatkowski în Filosofia greacă până la Platon, vol. II, partea I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 494)

  • 21 octombrie: Epicur: O teorie senzualistă a cunoașterii. Cosmologia și explicația (pseudo-științifică) fenomenelor naturale

Seminar:

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, III [Epicur și epicureismul antic, p. 205 (Totul și constanța Totului)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, IV–V [Epicur și epicureismul antic, p. 207 (Atomi și vid)]

– Epicur (Usener, 275) [Epicur și epicureismul antic, p. 421/120 (Deosebirea față de Democrit; spațiul orientat, jos și sus)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, VI [Epicur și epicureismul antic, pp. 209–211 (Infinitatea lumilor; opoziție față de Platon, Aristotel și stoici)]

– Epicur (Usener 280–281) [Epicur și epicureismul antic, p. 427/125 (Mișcările atomilor și declinația lor)]

– Epicur, Scrisoarea către Herodotos, IX [Epicur și epicureismul antic, p. 213 (Senzațiile sunt întotdeauna adevărate)]

  • 28 octombrie: Teologie și anti-metafizică. Lipsa Providenței (a scopului, designului) în Univers, dar fără negarea zeilor.

Seminar:

– Epicur, Scrisoarea către Menoiceus, II (Epicur și epicureismul antic, p. 263)

– Epicur, Maximele fundamentale, I (Epicur și epicureismul antic, p. 275)

– Epicur (Usener 359) (Epicur și epicureismul antic, p. 447/144)

– Lucrețiu, Despre natură, V, 195–207 (Epicur și epicureismul antic, p. 448–449/3)

– Epicur (Usener 368) (Epicur și epicureismul antic, p. 479/174)

Modulul II: Lucrețiu și receptarea epicureismului în lumea romană (Andrei Cornea, Dana Jalobeanu)

  • 4 noiembrie: De rerum natura – context și conținut. Fizica lui Lucrețiu. Cum a putut exista un atât de mare poet, al cărui scop urmărit consecvent a fost acela de a explica un sistem fizic lipsit de orice fior metafizic? Cum se naște poezia din atomi și vid?

Seminar:

– Prologul (I, 1–44) (traducere de Teodor Naum, prefață de Tudor Vianu, note de G. Brătescu, Teodor Naum, E. Toth, Editura Științifică, București, 1965, pp. 21–22 / traducere, prefață și note de D. Murărașu, Minerva, București, 1981, pp. 3–5)

– I, 80–101 (Povestea Ifigeniei) (Naum, pp. 25–26 / Murărașu, pp. 6–7)

– I, 159–174 (Nimic nu se naște din nimic) (Naum, pp. 29–30 / Murărașu, p. 9)

– I, 448–481 [Exemplificarea pentru coniuncta (symbebekota) și eventa (symptomata)] (Naum, pp. 44–45 / Murărașu, pp. 19–20)

– II, 1–19 (Seninătatea înțeleptului) (Naum, pp. 79–80 / Murărașu, p. 45)

– II, 55–61 (Oamenii precum copiii) (Naum, pp. 81–82 / Murărașu, p. 47)

– III, 1–17 (Imnul pentru Epicur) (Naum, p. 139 / Murărașu, p. 88)

– III, 978–1002 (Iadul e în noi) (Naum, pp. 184–185 / Murărașu, pp. 123–124)

– IV, final (Suferințele iubirii ca ilustrare a teoriei simulacrelor) (Naum, pp. 254–255 / Murărașu, pp. 174–175)

– V, 222–234 (Derelicțiunea: omul aruncat în lume) (Naum, pp. 268–269 / Murărașu, p. 185)

Textul original și traducere în engleză:

On the Nature of Things, translated by W. H. D. Rouse, revised by Martin F. Smith (Loeb Classical Library), Harvard University Press, Cambridge/MA, 1982.

  • 11 noiembrie: Criticii epicureismului (1): problema divinului și the argument from design

Seminar: Cicero, De natura deorum (aici am putea organiza o dezbatere între cei care adoptă poziția lui Veleius și cei care adoptă poziția lui Balbus)

Marcus Tullius Cicero, De natura deorum / Despre natura zeilor, traducere, studiu introductiv și note de Mihaela Paraschiv, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2016.

  • 18 noiembrie Criticii epicureismului (2): viața contemplativă, viața activă și rolul politic al prieteniei  (Dana Jalobeanu)

Seneca, Scrisori către Lucilius (fragmente)

Modulul III: Epicureismul în Renaștere și Modernitate (Dana Jalobeanu & Grigore Vida).

  • 25 noiembrie Lucrețiu în Renașterea italiană. Ficino și „arderea” comentariului la Lucrețiu. Giordano Bruno și atomismul. De la literatură la filosofie. (Dana Jalobeanu)

Seminar:

Giordano Bruno, Cina din Miercurea Cenușii, în Opere italiene, vol. I, ediție îngrijită de Smaranda Bratu Elian, Humanitas, București, 2002 (fragmente)

  •  2 decembrie: Renașterea atomismului în Anglia (Dana Jalobeanu)

Seminar:

Francis Bacon, On the Principles and Origins According to the Fables of Cupid and Coelum, în The Oxford Francis Bacon, vol. VI, edited with introduction, notes and commentaries by Graham Rees, Oxford, Clarendon Press, 1996. (fragmente)

  • 9 decembrie Gassendi și „creștinarea” epicureismului. Gassendismul lui Walter Charleton și receptarea lui de către Isaac Newton (Grigore Vida)

Seminar:

Walter Charleton, Physiologia Epicuro-Gassendo-Charltoniana, printed by Tho. Newcomb for Thomas Heath, London, 1654, în special cartea a II-a, cap. 1–3

J.E. McGuire, Martin Tamny, Certain Philosophical Questions: Newton’s Trinity Notebook, Cambridge University Press, Cambridge, 1983, pp. 336–345, 420–425

Thomas Stanley, The History of Philosophy, vol. III, Printed for Humphrey Moseley and Thomas Dring, London, 1660, The Fifth Part: Epicurus, His Life and Doctrine, Written by Petrus Gassendus

  • 16 decembrie Știință experimentală și atomism (Dana Jalobeanu)

Seminar: Evelyn, prefața la Lucrețiu (prima traducere engleză), Theophilus Gale, Court of Gentiles  (istoria filosofiei, epicureismul e un apendice la volum, ilustrând perfect teza „celeilalte filosofii”)

Boyle, The Origin of Forms and Qualities (1666), Prefaţă, Despre natura unei forme şi Despre generare, corupţie şi alterare (traducere de Dana Jalobeanu)

  • 6 ianuarie Newton și Epicureismul (Grigore Vida)

Seminar:

Newton către Bentley, 25 februarie 1692/3, în Isaac Newton, Philosophical Writings, edited by Andrew Janiak, revised edition, Cambridge University Press, Cambridge, 2014, pp. 136–138

Volkmar Schüller, “Newton’s Scholia from David Gregory’s Estate on the Propositions IV Through IX Book III of His Principia“, in Wolfgang Lefèvre (ed.), Between Leibniz, Newton, and Kant, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, 2001, pp. 213-265

  • 13 ianuarie Epicureismul în filosofia politică modernă: Hobbes

Bibliografie suplimentară

Surse primare

  1. Autori antici

Epicurea, ed. Hermann Usener, Leipzig, Teubner, 1887 (ediție anastatică: Cambridge University Press, Cambridge, 2010)

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C.I. Balmuş, studiu introductiv și comentarii de Aram M. Frenkian, Editura Academiei RPR, București, 1963.

Die Fragmente der Vorsokratiker, ed. Hermann Diels–Walther Kranz, ediția a IX-a, Weidmann, Berlin, 1959–1960 (3 vol.)

G. S. Kirk & J. E. Raven, The Presocratic Philosophers, Cambridge University Press, Cambridge, 1971, cap. „The Atomists” (pp. 400–427)

A. A. Long, D. N. Sedley, The Hellenistic Philosophers, vol. I, Cambridge University Press, Cambridge, 1987

Titi Lucreti Cari De rerum natura libri sex (3 vol.), edited with Prolegomena, Critical Apparatus, Translation, and Commentary by Cyril Bailey, Clarendon Press, Oxford, 1947.

  • Autori moderni

Pierre Gassendi, Vie et moeurs d’Epicure, 2 vol., Les Belles Lettres, Paris, 2006

Isaac Newton, The Principia: Mathematical Principles of Natural Philosophy, a New Translation, translated by I. Bernard Cohen and Anne Whitman, with Julia Budenz, University of California Press, Berkeley, 1999

Surse secundare

Andrei Cornea, O istorie a neființei în filozofia greacă, Humanitas, București, 2010

André-Jean Festugière, Epicure et ses dieux, Presses Universitaires de France, Paris, 1996 (prima ediție, 1946). Traducere în engleză: Epicurus and his Gods, trans. by C.W. Chilton, Harvard University Press, Cambridge/MA, 1956

David Furley, Two Studies in the Greek Atomists, Princeton University Press, Princeton, 1967

Anthony Grafton, „The availability of ancient works“, în Charles B. Schmitt, Quentin Skinner, Eckhard Kessler (eds.) The Cambridge History of Renaissance Philosophy, Cambridge University Press, Cambridge, 1988,pp. 767–791

Stephen Greenblatt, Clinamen: Cum a început Renașterea, traducere de Adina Avramescu, Humanitas, București, 2017.

Henry Guerlac, Newton et Epicure, Palais de la Découverte, Paris, 1963

Pierre Hadot, Ce este filozofia antică?, traducere de George Bondor și Claudiu Tipuriță, Polirom, Iași, 1997

Andrew Janiak, Newton as Philosopher, Cambridge University Press, Cambridge, 2008

Andrew Janiak, „Space, Atoms and Mathematical Divisibility in Newton”, Studies in History and Philosophy of Science, vol. 31, nr. 2 (2000), pp. 203–230

Robert Hugh Kargon, Atomism in England from Hariot to Newton, Oxford, Clarendon Press, 1966

Cristoph Lüthy, „The Fourfould Democritus on the Stage of Early Modern Science“, Isis, vol. 91, nr. 3 (2000), pp. 443–479

Cristoph Lüthy, John Murdoch, William Newman (eds.), Late Medieval and Early Modern Corpuscular Matter Theories, Brill, Leiden, 2001

J.E. McGuire, P.M. Rattansi, “Newton and the ‘Pipes of Pan’”, Notes and Records of the Royal Society, vol. 21 (1966), pp. 108–143

Maragret J. Osler (ed.), Atoms, Pneuma and Tranquillity: Epicurean and Stoic Themes in European Thought, Cambridge University Press, Cambridge, 1991

Ada Palmer, Reading Lucretius in the Renaissance, University of Chicago Press, Chicago, 2017

Catherine Wilson, Epicureanism at the Origin of Modernity, Clarendon Press, Oxford, 2008

Curs nou: Epicureism și modernitate

Curs ținut la Facultatea de Filosofie de Dana Jalobeanu, Andrei Cornea și Grigore Vida

Epicureismul a fost, încă de la început, un fel de „filosofie alternativă”. ”Cealaltă filosofie” – cea pe care nici aristotelicienii, nici platonicienii, nici stoicii, nu o puteau înțelege și accepta. În antichitatea târzie a rezistat încorporării în sincretismul „helenist” (care punea împreună fără probleme pe Platon cu Aristotel, Seneca și Epictet). A fost, apoi, adversarul permanent al creștinismului ….până foarte târziu în modernitate. În același timp, epicureismul a influențat radical gândirea „științifică” și investigația naturii. Cum și de ce s-a întâmplat așa? Iată ce vom încerca să aflăm pe parcursul acestui semestru.

Curs opțional avansat pentru studenții de la master. Cursul se desfășoară la Facultatea de filosofie dar este deschis și altor studenți de la facultățile de litere, limbi străine, clasice, istorie sau științe exacte. Pentru înscrieri trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com (data limită, 8 octombrie).

Joi, 16-20 (pe zoom)

Acest curs își propune să ofere o viziune de ansamblu asupra filosofiei epicureice și a modului în care a fost receptată în istoria gândirii europene, în Antichitate, Renaștere și Modernitate, cu un accent pus pe impactul epicureismului din modernitatea timpurie asupra „Revoluției științifice”. Este un curs avansat, pentru masteranzii de la filosofie, studii clasice sau alte discipline umaniste. Cursul va avea 2 ore de prelegere și 2 ore de seminar pe text (reading-group). Cursul va avea loc online, pe zoom. Textele pentru seminar vor fi distribuite la prima întâlnire de curs, în format electronic. Găsiți referințele bibliografice în planul de curs (linkul mai jos).

Cursul este gândit pentru masteranzi dar, în măsura locurilor disponibile, putem înscrie și studenți. Prezența la curs/seminar este obligatorie. Va fi un curs în care studenții vor fi parteneri de discuție și de investigație.

Evaluare

  1. Evaluare pe parcurs prin teme scrise de seminar la care veți primi feed-back. Aveți posibilitatea să scrieți și o lucrare de semestru, primind ajutor și feed-back pentru ea.
  2. Examen scris si oral

Înscrieri până în 8 octombrie printr-un email la dana.jalobeanu@gmail.com.

Iar dacă doriți să aflați mai multe, iată discuția de la care a pornit ideea organizării acestui curs: