Filosofia științei (2021-2022)

Marți 12-16

Cursul se adresează studenților de anul III de la modulul de Filosofie teoretică, dar poate fi luat în regim de opțional de orice student din Universitatea din București. Cursul va avea o importantă componentă online pe care o vom dezvolta și cu ajutorul blog.

Filosofia științei

Pentru înscrieri și acces la drop-box trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com până în data de 8 octombrie.

Pentru înscrieri trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com.

Cerințe: prezența activă la curs și seminar, cunoașterea limbii engleze.

Oferta: Cursul vă va oferi o imagine de ansamblu asupra filosofiei contemporane a științei. Vom vedea care sunt temele, întrebările și provocările filosofului științei, și ce face ca această specializare să fie una dintre cele mai atractive direcții ale filosofiei contemporane. Cursul va avea și o perspectivă diacronică. Ne vom întreba împreună cum am ajuns aici – în punctul în care filosofia științei este o disciplină exclusiv specializată, din lumea academică, aflată undeva la granița dintre științele tari și filosofie – deși știința este un fenomen esențial al lumii moderne (cu atât mai important cu cât lumea modernă trece dintr-o criză globală în altă criză globală și așteaptă tot mai des răspunsuri de la oamenii de știință). Cum am ajuns ca încrederea în știință să fie în același timp atât de mare (încă așteptăm de la savanți să rezolve probleme precum încălzirea globală sau vaccinul universal) și atât de mică (încăt să le contestăm, adesea, calitatea de experți)?

Studenții vor fi parterneri în acest dialog ce se va desfășura pe parcursul întregului semestru atât față în față, cât și pe acest blog. Vedeți aici cam ce am făcut cu studenții de anul trecut.

Propuneri pentru planul de curs

Modulul I:  ȘTIINȚA ȘI CELELALTE DOMENII ALE CUNOAȘTERII

5 octombrie: Filosofia științei ca discurs academic vs. filosofia științei ca reflecție filosofică cu privire la natura cunoașterii științifice. Un excurs istoric în problematica cunoașterii științifice.

Vedeți aici și niște reflecții introductive cu privire la relația știință, literatură, filosofie.

12 octombrie: Când apare știința modernă?

Am văzut data trecută că nu există un consens la modul în care se poate vorbi despre apariția științei. Unii vorbesc despre știință deja din antichitate (biologia sau politica lui Aristotel, mecanica lui Arhimede, astronomia sau optica lui Ptolemeu sunt „științe”) alții vorbesc despre știința medievală; există mulți care susțin că știința apare în Renaștere/epoca modernă timpurie (fie în secolul XV (Copernic) fie în secolul XVI (Bruno, Kepler, Tartaglia) fie în secolul XVII (Galileo, Descartes, Newton)). Sunt și cei care spun că știința nu apare decât în secolul al XVIII-lea (cu instituționalizarea ei) sau abia în secolul al XIX-lea (când se constituie vocabularul și prestigiul social al omului de știință). În acest curs voi trece în revistă aceste momente și vom explora ce au ele în comun și ce le diferențiază.

Discuție de seminar: C.P. Snow. Cele două culturi. Vom discuta la seminar una dintre acele cărți-pamflet a cărei popularitate a fost imediată și de mare durată; o carte provocatoare despre care se mai vorbește și azi. Căci C.P. Snow a lansat în anii 1950 o provocare la care încă nu știm să răspundem. Care este relația între știință și umanitoare? (Science versus Humanities este o temă tot mai actuală, sunt conferințe și volume dedicate dezbaterilor pe această temă).

Vedeți aici o Cafenea filosofică despre cartea lui C.P. Snow și modul în care se discută despre ea azi. Iar aici, un text în care spun ce cred eu despre semnificația acestei cărți și a dezbaterii provocate de ea.

19 octombrie. Savantul în ambientul său. Știință și educație. Știința normală

Scopul acestui curs este să ne apropiem de o înțelegere a conceptului de știință normală propus de Thomas Kuhn în Structura revoluțiilor științifice. Vă propun să ne apropiem de acest concept pornind de la problema educației științifice. Cum se formează „omul de știință”? E o întrebare esențială pentru Kuhn, care vede în această formare științifică o cheie a înțelegerii științei înseși. Doar că formarea aceasta a variat în istorie (vezi mai jos un exemplu)… Uitându-ne însă la cum s-a cimentat educația științifică la sfârșitul secolului al XIX-lea, am putea înțelege mai bine cine este omul de știință și cum funcționează știința normală.

Câte ceva ca bakground. Aici un text în care discut pe larg despre ce înseamnă „un om educat” și cum stă educația științifică în raport cu educația umanistă (în lumina dezbaterilor provocate de C.P. Snow și ”Cele două culturi”). Iar aici vedeți un scurt filmuleț educațional care ne arată cum stăteau lucrurile în zorii Revoluției Științifice, când Isaac Newton publica una dintre primele cărți de știință. Cărui public i se adresa el? Ce fel de „om educat” avea în vedere?

Discuție de seminar: La seminar vom discuta despre „Ce înseamnă un om educat?” în lumina celor discutate la seminarul precedent și folosind următoarele elemente și referințe suplimentare

  • pornind de la elementele unui sistem de educație în care s-au format o bună parte din marii oameni de știință ai secolului 20, „the mathematical tripos” – vom vedea ce însemna, cum funcționa, care era idealul educațional și tipul de știință normală pe care-l propunea și care erau limitările lui. Vedeți în drop-box o selecție de texte (directorul follow-up la seminar 1)
  • pornind de la faimoasa dezbatere între Th. Huxley și Mathew Arnold (vedeți în drop-box o selecție de texte)

Temă de seminar: A treia cultură (scrieți un text de 2 pagini, pornind de la materialele din drop-box, Follow-up seminar 1). Deadline pentru predare 25 octombrie ora 20.

26 octombrie  Știință și pseudo-științe. Există un criteriu de demarcație?

Vom porni în discuție de la faimosul criteriu de demarcație formulat de K.R. Popper în Conjectures and refutations, și vom vedea care sunt problemele pe care acesta le-a ridicat de-a lungul ultimelor decenii. Și cam ce criterii de demarcație au fost formulate în ultimii ani.

Discuție de seminar: Falsificaționismul. Popper, Conjectures and refutations. (vedeți selecția de texte din drop-box).

Materiale suplimentare: O discuție despre știință și pseudo-științe aici. De ce credem în bazaconii?

Modulul 2: CONSTRUCȚIA TEORETICĂ A ȘTIINȚEI

2 noiembrie : Ce este o paradigmă ? Sensul restrictiv al paradigmelor (exeplarul/modelul). Sensul larg al paradigmelor (the world-view). Rolul raționamentului prin analogie.

Studiu de caz: Rolul paradigmei în formularea unei probleme. Ce înseamnă test, testare, și rezolvare? Experimentul lui Eddington și „revoluția” einsteiniană.

Seminar: Vedeti textele din drop-box. Aveți aici și o prezentare pe scurt a problemelor filosofice pe care le ridică experimentul lui Eddington, autor Alexandru Liciu.

9 noiembrie: Problema cunoașterii tacite. Cât este cunoaștere tacită în educația științifică?

Seminar: Polyani, The tacit dimension (fragmente), Collins, Tacit and explicit knowledge (fragmente)

16 noiembrie: Anomalii, descoperiri, revoluții.

Discuția se va ocupa de conceptul kuhnian de anomalie. Vom discuta pe mai multe exemple istorice și vom încerca să înțelegem cu acumularea anomaliilor poate duce la o situație de criză și la „revoluția științifică”.

Studiu de caz: nașterea astronomiei observaționale și „cartea care a schimbat lumea” (Galileo Galilei, Sidereus nuncius)

Modulul 3:  THEORY CHANGE – SCHIMBAREA TEORETICĂ

23 noiembrie: Theory ladeness și underdetermination: două concepte esențiale

Pierre Duhem, The aim and structure of the scientific theory (1) – ce înseamnă experimentare? Interpretarea și smerenia epistemică a cercetătorului.

30 noiembrie – Zi liberă

Vom folosi zilele libere pentru începe să redactăm Tema 2.

Tema 2: răspundeți la una din următoarele întrebări (la alegere)

  1. Care sunt argumentele lui Hooke în baza cărora afirmă că experimentul lui Newton nu este un experiment crucial ? Are oare dreptate ?
  2. Dacă vă uitați la felul în care este construită lucrarea lui Newton și la modul în care înregistrează rezultatele experimentului crucial, puteți identifica elemente ale ceea ce Duhem numește „le bon sens” ?

Vom lucra la tema 2 în doi pași: mai întâi veți identifica argumentele/elementele sub formă de listă (bulet point list) și le vom discuta la seminar. Apoi veți redacta textul. Pentru deadline-uri vezi drop-box.

7 decembrie Tipuri de falsificanționism (I)

În acest curs vom discuta despre experimentele cruciale din fizică pe un exemplu: disputa Newton-Hooke cu privire la natura luminii. Ne vom uita la elementele metodologice ale acestei dispute și la cum cei doi protagoniști construiesc definiții diferite ale noțiunii de experiment crucial. Vom reflecta la teza Duhem cu privire la imposibilitatea experimentelor cruciale în fizică și ne vom întreba dacă putem identifica în această dezbatere elemente ale ceea ce Duhem numește „le bon sens”.

14 decembrie TIpuri de falsificaționism (II)

În acest curs vom reveni la teoria popperiană a falsificaționismului și vom vedea dacă nu ar putea fi „reparată” și elaborată într-o formă în care să poată constitui, totuși, o alternativă la teoria iraționalității revoluțiilor științifice. Vom discuta propunerea formulată cu peste jumătate de veac în urmă de Impre Lakatos. O propunere încă actuală.

Discuție de seminar: vom discuta la seminar o primă parte a articolului Imre Lakatos, “Falsificationism and the methodology of research programmes”, in Lakatos, The methodology of scientific reseach programmes, Philosophical papers vol. 1, edited by John Worrall, Gregory Currie, CUP, 1978 (reprinted). Ne vom concentra pe tipologia falsificaționismului și trăsăturile care diferențiază tipurile de falsificaționism, precum și pe ceea ce au ele în comun.

Aici o scurtă discuție a textului lui Lakatos (scrisă de Alexandru Liciu): Tipuri de falsificaționism

21 decembrie: Metodologia programelor de cercetare (II)

Discuție de seminar: Lakatos, “Falsificationism and the methodology of research programmes (partea a II-a, de la Falsificaționismul sofisticat încolo)

Modulul 4: REDEFINIREA SOCIALĂ A ȘTIINȚEI

4 ianuarie: Construcția socială a științei. Epistemologie istoristă

Reconstrucția conceptuală suferă de limitări intrinseci. Epistemologia istoristă ne oferă un alt cadru în care se poate vorbi despre studii de caz istorice – însă este un cadru oarecum riscant, în care „obiectul” de studiu se pierde. Ce înseamnă să spunem că toate conceptele și categoriile noastre au o determinare contextual-istorică?

Studiu de caz și discuție de seminar: Fantoma lui Hamlet sau cum se pierde cunoașterea

11 ianuarie: Science as practice. Structures of knowledge. Abandonarea categoriei de „știință” în favoarea categoriei mai largi de „cunoaștere”

Seminar: Discutarea cărților citite și a recenziilor.

Discuție de seminar:

Chestiuni practice: Acest curs se vrea o colaborare activă între toți cei implicați: profesor, seminarist și studenți. Participarea este obligatorie și la fel este parcurgerea bibliografiei minimale. În afara lecturilor și discuțiilor de la curs și seminar (seminarul se va organiza de mai multe ori sub formă de debate iar studenții vor trebui să apere unul sau altul dintre punctele de vedere discutate în bibliografia de seminar) studenții vor mai avea de făcut două lucruri. Vor fi colaboratori activi pe această pagină, pe care vor posta elemente de clarificare, definiții ale conceptelor, întrebări și puncte de vedere personale.

În sfârșit, fiecare student va avea de ales o carte din topul de „cele mai bune cărți de filosofia științei”, carte pe care o va recenza într-un text de 3000 de cuvinte. Detalii despre cum se scrie recenzia aici. Deadline-uri: pentru primul draft al recenziei, 30 decembrie. Pentru draftul 2 al recenziei 10 ianuarie ora 20.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s