Știință și literatură- discuție de seminar

Alexandru Liciu

Thomas Huxley este cunoscut mai ales pentru sprijinul aroape necondiționat pe care îl oferă teoriei darwniste a evoluției prin selecție naturală, deosebit de controversată în epocă. Naturalist și anatomist, profesor la Royal School of Mines, se răzvrătește împotriva a ceea ce el vede drept o popularizare proastă a științei, și își construiește un model alternativ de popularizare. Acest model, axat pe ideea că doar omul de știință se poate ocupa și de popularizarea acesteia, îi va aduce notorietate (cf. Lightman 2007, 2010). Însă Huxley, care își începe cariera relativ ”de jos” (primul să post ”științific” e cel de asistent pe o navă de expediții; departe de a fi investigatorul principal, Huxley își conduce propriile cercetări cumva clandestin și în paralel cu sarcinile sale oficiale, ceea ce va aduce uneori oprobriul colegilor – cf. White 2003), pare să ducă în timpul vieții o luptă pe mai multe fronturi: Huxley este preocupat și de construcția identității omului de știință (”man of science”) – în genere, dar poate de identitatea lui ca om de știință în primul rând. Aș vrea ca la seminar să privim dezbaterea Huxley-Arnold mai ales din acest unghi. Opunându-se termenului de ”scientist”, pe care îl vede drept un barbarism american și drept semn al unei societăți prea comerciale (cf. White op. cit. și Science-Gossip, 1894), Huxley optează pentru ”man of science”. Însă intențiile conservatoare ale lui Huxley sunt discutabile, pentru că în același timp propune un curent cu pretenții de noutate, cel de naturalism științific (scientific naturalism)

Până într-un punct, se poate afirma că, prin contrast cu Huxley, Matthew Arnold moștenește atât un concept de știință, cât și unul de cultură. Simbol al establishmentului cultural, ”Oxonian”, poet și clasicist, Arnold este cunoscut pentru prelegerile sale  despre natura ”comentariului” (criticism), în care apără natura inovatoare (invention) a acestuia (Cf. ”The Function of Criticism at the Present Time”). Însă aș zice că Arnold propune inovații importante, și că locul său în establishment nu e clar deloc: poate chiar din contră, este interesat de reformă socială (luptă împotriva unei forme de anarhie, văzută drept dis-unitate civică, dar care nu include totuși violență civilă sau polițienească), educațională (are un post de inspector școlar) și culturală (unde, aș spune, pune accentul pe dimensiunea personală a culturii, pe aproprierea și resemnificarea surselor, și pe noutatea ce apare în urma interpretării culturii deja existente).

Main claim: Disputa Huxley-Arnold este grăitoare pentru felul în care știința și cultura (respectiv ”omul de știință” și omul de cultură) își caută identitatea în sec. XIX (și în genere). Departe de a însemna un singur lucru, aceste concepte sunt a moving target.

Concepte cheie: cultură/culturi, știință (cu minusculă), Știință (cu majusculă), umanioare, cele două culturi.

Câteva întrebări la care vreau să ne oprim în timpul seminarului:

  1. Care sunt conceptele de ”știință” și de ”cultură” cu care operează ce doi? Sunt aceleași? Sau găsim și oameni de paie în argumentație? Ce înțelegem prin termenul de ”științific” (e.g.in naturalism științific)?
  2. Ce înțelege Huxley prin ”improvement (progress) of natural knowledge”? Cum este acesta legat de probema bunăstării (wealth)? Sunt avuția și confortul scopul cunoașterii naturii? Este acest tip de cunoaștere ”a mere stocking-machine”?
  3. Cum vedeți relația dintre știință și umanioare? La ce întrebări poate ”Știința” (cu literă mare) lui Huxley să ne ofere răspunsuri? Dar ”știința” (cu minusculă) lui Arnold?

Întrebare-bonus: cine e ”the practical man”/”the practical person” în această dezbatere? Este el mai debragă om de știință sau mai curând literat?

One thought on “Știință și literatură- discuție de seminar

  1. Ce am văzut azi la seminar și a fost super-interesant: că atât Huxley cât și Arnold își imaginează relația știință – literatură pe modelul unui three corner fight în care joacă „omul de știință”, literatul și „the practical man”. Ultimul este de fapt inamicul primilor doi. Care ar trebui să se alieze împotriva acestuia. Dar n-o fac, lucru care va avea consecințe dramatice. În schimb, se ceartă între ei. Un al doilea lucru interesant: în această dispută dintre omul de știință și literat, literatul este plasat în pole-position iar omul de știință este nou venitul, abia intrat în joc. Și cu șanse mici de reușită. De aici tonul lui Huxley (spuneam că el are ceva din tonul revendicativ al reprezentantului contra-culturii). E interesant să vezi toate astea azi, din poziția în care Arnold a pierdut dezbaterea. Întrebarea e cine a câștigat? The practical man? Sau Huxleyenii?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s