Știință și literatură: conflicte, intersecții, paralelisme

Știința și literatura au fost multă vreme parte a unui întreg. E drept, nu se numeau așa. În loc de știință se vorbea de filosofie, sau, mai specific, de filosofie naturală; în loc de literatură se vorbea de poetică sau de poezie (un meșteșug al creației, reglementat de imaginație). Compusul pe care azi am fi tentați să-l vedem format din amestecul fertil între „știință”, „filosofie” și „literatură” nu avea un nume, dar era destul de ușor de identificat atunci când era vorba despre cunoașterea lumii.

Marjorie Hope Nicolson vorbea, la mijlocul secolului trecut, despre „cercul perfecțiunii” (the circle of perfection) distrus de revoluția științifică (echivalată cu o catastrofică „breaking the circle”). Cunoașterea lumii era una, expresia ei era poetică, iar credința nestrămutată a cercetătorului naturii era că în spatele analogiei se găsește o semnificație mai adâncă.

Modern cosmology, like all the earlier ones, is based on analogy. But we are aware that it is an analogy. We know that we are attempting to explain the nature of the universe, the world, and man by figures of speech deliberately drawn from historians and natural scientists. We describe our world in similes. Our Elizabethan ancestors thought of their world in metaphors. The world was simply not like and animal, it was simply animate. The repetition of pattern, design, function they found in the body of man was not invented by human ingenuity, it actually existed in the three worlds, made by God in his image. There was a basic correspondence between man’s body and the body of the world, between man’s soul and the soul of the universe.

“Cercul perfecțiunii” se rupe în modernitate. Însă această ruptură nu este instantanee; iar istoria ei se suprapune, pentru Nicolson, peste istoria revoluției științifice (am putea spune că este istoria revoluției științifice). Fără a prelua întreaga teorie, ne putem, totuși, gândi la un exemplu în care știința, filosofia și literatura sunt prezente, dar nu sunt separate.

Vă propun să pornim de la el pentru discuția noastră de la primul curs. Acest exemplu va amorsa atât prelegerea mea cât și discuția noastră la curs și la seminar pe tema mare a relației dintre știință și filosofie. Este vorba despre tratatului lui Isaac Newton, The System of the World (or A treatise of the System of the World) apărut (postum) în 1728. Așa cum veți vedea dacă veți privi filmulețul de mai jos, acest text prezintă cel puțin trei elemente pe care le asociem în mod normal cu literatura: un scenariu ficțional, o genealogie fabricată și o foarte interesantă utilizare a unui experiment mental.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s