Alexandru Liciu
În textul său, ”Falsificationism and the methodology of Scientific Research Programmes”, Lakatos distinge între trei tipuri de ”falsificaționism”: (1) cel ”dogmatic”-naturalist, (2) cel metodologic sau ”naiv” și (3) cel ”sofisticat”(acestea sunt numite altundeva Popper0, Popper1 și Popper2[1]). Cel dogmatic are impresia că te poți confrunta cu ”fapte brute”, din natură, care vor înclina balanța în cazul unui expriment crucial. Cel ”naiv” își dă seama că probele în favoarea unei teorii nu sunt fapte brute, și că observarea acestor probe e legată de o serie de decizii metodologice (cum rezolvăm problema bazei empirice? Ce anume din teorie este falsificat de observație? problemema cunoașterii de fundal – background knowledge)
Cel sofisticat păstrează atenția pentru problema deciziilor metodologice (dar fără a le rezolva pe toate!), însă discută în termeni de ”schimbări ale modului de a pune problema” (problemshifts). Aceste problemshifts pot fi progresive teoretic sau empiric (și sunt științifice dacă sunt cel puțin teoretic progresive), iar prin aceasta se înțelege că noua teorie asimilează elementele nerefutate din vechea teorie, iar pe lângă acestea produce noi observații empirice (deși, vom vedea la seminar, nu neapărat imediat) – i.e. are un ”exces” de conținut empiric față de vechea teorie – pe care finalmente de ”coroborează” (pentru a păstra un termen popperian). Dacă un problemshift încetează să mai producă conținut empiric, acesta devine ”degenerativ” (însă, după cum vom discuta la seminar, asta nu înseamnă că se retrage de pe scenă).
Pornind de la cel de-al treilea tip de falsificaționism, Lakatos își va construi o metodologie a proiectelor de cercetare (șiruri teoretice care împart același nucleu). Acestea conțin mai multe elemente: euristica negativă (cea care construiește nucleul dur și centura protectoare, formată din ipoteze auxiliare. Partea mai curând neinfirmabilă a unui program de cercetare), euristica pozitivă (omul de știință construiește un model teoretic, adesea făcând abstracție de conținutul empiric sau de ”anomaliile” care sunt puse pe masă. Aceasta definește ”variantele” infirmabile ale programului de cercetare), centura protectoare (ipotezele auxiliare ce protejează nucleul), respectiv nucleul dur (cel ce – în primă înstanță! – nu poate fi ținta unui modus tollens, dar poate fi eliminat pănă la urmă). Aceste elemente vin cu o serie interesantă de consecințe:
- Asemeanea ”problemshift”-urilor, programele de cercetare pot fi teoretic progresive (propun noi modele teoretice) sau empiric progresive (conduc la noi observații empirice – sau pun observații mai vechi într-o lumină nouă), sau ambele. Tot asemenea problemshift-urilor, programele de cercetare pot deveni degenerative.
- Experimentul crucial este redefinit. Acestea ne apar cel mai adesea drept micro-experimente cruciale, iar un factor decisiv îl are dimensiunea istroică a științei: un experiment ne apare drept crucial numai retrospectiv.
- Există o perpetuă competiție între diferite programe de cercetare. Un program ”în cădere” (sau ”degenerativ”) se poate întoarce pe ringul de luptă după o perioadă mai lungă de timp.
În acest seminar, aș vrea să avem în vedere următoarele întrebări de fundal:
1. Mi se pare că uneori Lakatos pare să prefere demersul speculativ (sau de construcție a modelelor teoretice) în pofida muncii experimentale. Însă aștept să mă contraziceți. Ce înțelege Lakatos prin ”model”? Este Lakatos mai degrabă specualtiv sau mai curând apropiat de empiric?
2. Ce sunt euristicile? (O serie de reguli? Țin ele de logica descoperirii? De metodologie? Etc.)
3. Cum poate decurge ”lupta” dintre diferite programe de cercetare (putem identifica niște etape)? Poate nucleul dur fi infirmat în cele din urmă? Cum?
4. Cum redefineșe Lakatos noțiunea de ”raționalitate”? (De discutat cu ce am văzut până acum în Popper, Kuhn, Duhem – pe care, de altfel, îi și discută Lakatos în textul său)
5. Este Lakatos descriptiv sau normativ?
6. (Anticipând seminarul următor) Ce rol joacă istoria științei pentru Lakatos? Ce este o reconstrucție rațională?
[1] Însă Popper0 este mai curând un om de paie, construit de Ayer. Popper1 este Popper-ul de tinerețe, iar Popper2 este cel de bătrânețe.
Dana Jalobeanu 