Conceptul de puzzlesolving la Kuhn

Voi discuta în acest scurt blogpost despre conceptul de puzzlesolving la Kuhn; îmi propun să-l clarific, exemplificând cu câteva paragrafe din Kuhn (The Structure of Scientific Revolutions), apoi voi discuta un exemplu pe care Kuhn ni-l oferă în acest sens. În primul rând, să vedem în ce sens folosește Kuhn termenul de ”puzzle”; acesta ne spune: “Puzzle-urile sunt, în întregimea înțelesului lor utilizat aici, acea categorie specifică de problemă care poate servi la testarea ingeniozității sau a deprinderii în cadrul unei soluții.” [1] . Rezolvarea unei probleme de cercetare presupune obținerea anticipatului într-un mod nou, iar acest lucru necesită integrarea multor ghicitori complexe. În acest sens îl numim pe cel care are succes un ”puzzle-solver” și tot în acest sens folosim conceptul de puzzle. Astfel îl legăm pe omul de știință, cel care face știință normală, de conceptul de puzzle-solving. Puzzle-solving-ul ar fi procesul prin care adeseori cel care practică știința normală trebuie să treacă.

Thomas Kuhn (1922-1996)

Un alt aspect pe care Kuhn îl consideră important atunci când vorbim de puzzle-uri este existența regulilor: acestea sunt indispensabile atunci când ne referim la un puzzle. Kuhn ne spune: “Dacă e ca o problemă să fie clasificată ca un puzzle, aceasta trebuie să fie caracterizată de mai mult decât  o soluție asigurată. Trebuie, de asemenea, să fie și reguli care să limiteze atât natura soluțiilor acceptabile, cât și pasii prin care acestea să fie obținute.” [2]. În continuare el menționează că pentru a asemăna mai mult problemele din știința normală cu puzzle-uri, putem folosi termenul de ”regulă” într-un sens mai general: e suficient să privim regula ca pe un punct de vedere prestabilit, sau cum o mai numește el, ‚preconcepție’. Este asumată și demonstrată (după cum am arătat și eu aici) similaritatea dintre un puzzle și o problemă științifică. Așadar, puzzle-solving-ul, în sensul folosit de Kuhn, este procesul prin care majoritatea problemelor din știința normală își găsesc rezolvarea. Când vorbim de puzzle-solving, avem în vedere existența problemei, reguli de articulare a acesteia, soluție și nu în ultimul rând ‚punctul de vedere preexistent’ sau ‚preconcepția’ de care discutam mai sus.

 Să vedem acum un exemplu de puzzle-solving pe care Kuhn ni-l oferă. Un astfel de caz exemplificat de Kuhn în care avem de-a face cu puzzle-solving-ul este cel al legilor proporțiilor fixe și determinate din chimie. Acesta ne detaliază: “În chimie, legea proporțiilor fixe și definite a avut pentru mult timp o putere similară- acestea fixând problema maselor atomice, delimitând rezultatele admisibile ale analizelor chimice și informând chimiștii în legătură cu ce sunt atomii, moleculele, compușii și soluțiile chimice.” [3]. În acest caz, problema științifică descrisă i-a forțat pe oamenii de știință să se folosească de conceptul de puzzle-solving pentru a avansa în sporirea cunoașterii referitoare la ea (de ex. problema masei atomice sau a diferiților compuși chimici).


Note bibliografice:

[1] Thomas Kuhn- The structure of scientific revolutions, c.4, p.36

[2] Thomas Kuhn- The structure of scientific revolutions, c.4, p.38

[3] Thomas Kuhn- The structure of Scientific Revolutions, c.4, p.40

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s