În acest seminar, ne vom ocupa, mai întâi, de concepția aristotelică a științei/ scientia, așa cum reiese aceasta din cartea a III-a a Metafizicii,. Mai apoi vom examina un exemplu de astfel de știință, fizica, focusându-ne pe conceptele de natură și de cauză (mai ales așa cum le găsim în cartea a II-a a Fizicii). Vom vedea că Aristotel fondează limbajul științei, din care fac parte concepte precum: cauze (patru tipuri, ce aduc în prim-plan întebearea ”de ce?”), substanță și accident (traducerile în românește, dar și în engleză, sunt multiple: context intrinsec și context al Ființelor (Cornea), real și accidental (Baumgarten), (essential) substance și attributes of substance (Ross), reality/ determiante și by virtue of occurance/ indeterminate (Charlton)), potențial și actual. După cum cred că se poate intui deja, lupta cu limbajul tradițional al științei nu e deloc ușoară. Dar cu acesta s-au războit modernii și, pentru a-i înțelege, de aici pornim și noi.
Vom avea în vedere următoarele întrebări:
- Cât feluri de știință pot exista pentru Aristotel? O știință a Ființei/ a substanței vs. o știință a principiilor
- Ce sunt principiile? În ce relație stau ele cu știința?
- Ce sunt principiile prime? Câte feluri de principii există pentru Aristotel?
- Care sunt cele patru tipuri de cauză? Ce le diferențiază? Ce au ele de-a face cu știința?
- Ce înțelege Aristotel prin ”natură”? Care este obiectul de studiu al fizicianului?
- Ce înțelege Aristotel prin întâmplare și prin spontaneitate (tr. Baumgarten)? Ce le diefrențiază pe cele două? Ce rol joacă cauzele accidentale în acest context? Cum se leagă acestea de știința fizicii?
- Care este obiectul științei fizicii? Bonus: se ocupă fizica și de lumea supralunară? De ce?
- Bonus: Ce înseamnă că există discipline matematice mai apropiate de fizică (optica, armonica, astronomia)? Matematician vs. fizician (193b22- 194a12).
Dana Jalobeanu 