58

Lucilius îl salută pe Lucius ( Caro Lucio Lucilius salutem dat).

Mă bucur că mi te-ai destăinuit în scrisoarea anterioară și că încercările prin care ai trecut, de-a lungul călătoriei tale la Neapolis, ți-au oferit șansa de a medita asupra propriilor reacții naturale. Uneori încercările sorții vin cu numeroase împliniri pe care rareori avem abilitatea de a le identifica. De cele mai multe ori suntem copleșiți de neplăceri și suferințe care ne supără și ne orbesc rațiunea de-a binelea, așa cum tu bine ai sesizat în scrisoarea pe care mi-ai trimis-o – dar peste ele, un suflet puternic trebuie să treacă fără să șovăiască.

Că tot veni vorba de încercări, în aceste ultime zile am trecut și eu printr-o situație ca a ta, doar că eu m-am confruntat cu un altfel de obstacol, unul de gândire, meditativ, de înțelegere a lumii în totalitatea ei. În timp ce meditam la lucrurile înconjurătoare, mi-a răsărit în minte ideea următoare: ce înțelegem prin lucrurile abstracte, cum stau ele în raport cu ceea ce poate fi perceput prin simțuri? Mă refer aici la lucrurile care au o altă natură decât cele pe care le putem percepe prin simțuri, ce nu le putem atinge sau simți în mod direct, însă le înelegem și le conștientizăm într-o anumită măsură – sunt aceste lucruri insensibile mai importante decât cele corporale? Dacă răspunsul la această întrebare este unul pozitiv, atunci în ce constă importanța acestora? Aș merge și mai departe cu gândul, întrebând dacă putem identifica o singură entitate abstractă, exprimată printr-un cuvânt, pe care să se fundamenteze întregul cosmos, termen prin care să cuprindem tot ceea ce există? Din ce pot eu să înțeleg apar două lumi care până la urmă se suprapun, realizând această armonie a lumii – de pildă sufletul nostru este ceva imperceptibil, ceea ce dă viață trupului nostru – sufletul și trupul se întrepătrund pentru ca noi să putem exista ca ființe vii. Totuși, așa cum vei sesiza, întrebările mele nu vizează problemele morale de care ne ocupăm noi deseori în aceste scrisori, ci mai degrabă modul în care putem înțelege lumea așa cum ne este dată nouă, fie că o studiem cu ajutorul matematicii, fie că o contemplăm cu propria minte. Poate mă vei întreba ce legătură au aceste întrebări cu drumul pe care-l parcurgem noi? Ei bine, din nefericire nu pot să-ți răspund la o asemenea întrebare pentru că nu reușesc să întrevăd o legătură între dimensiunea morală și structura sau natura lumii (kosmos) – probabil că tu ești mult mai familiar cu operele grecești și poți găsi o parte din răspunsuri la întrebările mele, dacă nu toate răspunsurile. De un lucru sunt sigur, noi exprimăm tot ceea ce știm sau cunoaștem cu ajutorul cuvintelor, și ele ne ajută să formăm noi înțelesuri ale altor cuvinte sau chiar obiecte din lume. Un cuvânt ar putea să aibă mai multe înțelesuri atunci când ne referim la un singur obiect, la asta trebuie să le gândim atunci când vorbim despre lucruri care nu ne sunt tocmai la îndemână.

Iartă-mă că am epuizat o întreagă scrisoare pe un subiect atât de amplu și dificil. Sunt convins că vei avea răbdare să-mi descifrezi nelămuririle care au luat forma întrebărilor. Din păcate nu știu prea multe în această direcție, iar despre legătura dintre morală și ceea ce există în mod sensibil și non-sensibil, nu știu absolut nimic. Rămâi cu bine.

(Lucilius: Costel Cristian)